Era o simpla seara de primavara,in care odata pe an se facea o hora mai ciudata,numita “Hora de pomana”!Aceasta ora avea ca scop ajutarea sufletelor celor disparuti,sa simta iar bucuria vietii prin intermediul unei hore formata din oameni ce primeau cate o batista si o lumanare,pt. sufletul celui ce i se inchina hora.
Aceasta hora incepea la aparitia noptii si tinea pana aproape de ivirea zorilor.
Eu,un simplu adolescent,hotarasem cu alti doi prieteni,sa mergem si noi la hora,pt. a randui obiceiul.
Eu eram dintr-un sat vecin cu cel in care se facea hora,iar prieteni mei,erau din satul respectiv.Seara vebea,era ora 20:20 si incepuse sa se intunece incet.Grabit,am hotarat s-o iau pe o scurtatura,una ce trecea pe langa cimitirul saturilor.
Cand am trecut,m-am bagat in cimitir sa aprind o lumanare bunicilor,dar cand am dat sa plec,un fior teribil paraca incepuse sa-mi umble pe șirea spinarii.Aveam un presentiment necurat in legatura cu intoarcerea mea acasa,dar am ignorat totul,si am mers mai departe.
Odata ajuns acolo,am dat de cei doi,si am inceput sa “sarbatorim” intrand in hora comemorativa.
Dupa cateva ore,simteam cum m-i se inchid ochii,si doream sa ma odihnesc,asa ca incepusem sa iau la pas drumul,ca sa ajung acasa.
Ideea ca s-o iau pe drumului cel lung,m-i se parea absurda asa ca am decis sa ma intorc pe scurtatura.Proasta idee!
Cand am uract o panta ce ducea spre cimitir simteam cum fiorul incepuse sa reînvie,iar somnul din mine,sa moara.
Tare de fire,nu credeam in morti ce reinviau,sau in spirite rele,asa ca am hotarat sa continui drumul.
Ajunsesem pe la mijlocul cimitirului,cand deodata,incepuse un ciuhurez sa cante,bagand teama in mine!
Uitandu-ma sa vad pasarea,zarisem ceva,3 lumanari aprinse in spatele bradului pe care era pusa pasarea.In mintea mea,statea un singur lucru:
“-Eeh,cineva mai trecu’ pe aici si lasa niste lumini aprinse!”
Uitandu-ma mai atent,vazusem ca sub lumini erau 3 batiste negre pe care m-i se parea a fi un craniu de caine si niste oscioare ca si cele de la degetele mainilor.
Curios si totusi speriat,am intrat in cimitir sa ma lamuresc,clarificandu-mi ipoteza,si confirmandu-mi-o!
Socat,vazusem pe mormantul cui erau asezate aceste lucruri satanice!
Erau asezate pe mormantu unei babe,ce-si ucisese copilul,sa lumea sa nu mai intre pe proprietatea ei,si deranjand-o!
Acea baba,isi petrecuse viata ca fiind servitoarea Diavolului,facand diferite rituale la intersecti si in ape!
Speriat,am dat sa ies cat mai repede,da tresarisem o lumina ce mergea odata cu mine si care se mai pierdea printre pietrele funerare.Speriat in ultimul hal,reusisem sa ies de acolo,fara sa mai vad lumina aceea!
In spre satul meu se facea iarasi o panta putin abrupta,la inceputulc careia,era o intersectie.
Acolo,in mijloc,se afla o cratita veche si ruginita,cu lumanari si carpe legate pe ea,speriat am trecut pe langa ele in fuga,iar dupa,intorcandu-ma sa vad ce se intampla acolo,o vazusem!
Baba,statea pe mijlocul drumului,holbandu-se la mine,complet dezbracata si manjita cu mocirla rece,cu o mana intinsa,strigandu-mi parca:
“Roaga-te pt. pacatele mele”!
Am inchis ochii,mi-am facut semnul Sf. Cruci,si cand am deschis ochii iarasi,nu mai era absolut nimic!
Speriat am iesit in calea primei masini ce venea de la hora,ca sa ma duca si pe mine acasa,deoarece eram intr-o stare absolut jalnica!
Nici macar azi nu inteleg de ce m-i s-a aratat mie baba…