E o zi insorita. Imi iau calul din grajd si plec la o plimbare. Cum e destul de pericolos sa calaresc prin sat, ma duc pe deal. Hmm ,astazi e ceva schimbat. Dealurile sunt goale, doar iarba si cate un tufis din loc in loc; ele reprezinta un fel de frontiera intre sat si padurea imensa.A, asa e, padurea! Nu exista nicio intrare evidenta in padure, doar copaci printre care trebuie sa te strecori. Dar , atunci, ce e cu poteca aceea? E prima data cand o vad, in trei ani de cand m-am mutat in sat. Nu am nimic de pierdut !ma gandesc, asa ca imi indemn calul spre poteca. El pare nelinistit, dar pun asta pe baza faptului ca majoritatea cailor se tem de medii noi, iar asta e prima data cand il duc intr-o padure.
Cand era manz, vechii lui propietari il tinusera numai in grajd. De la doi ani a fost antrenat in manej , dar niciodata scos in drum. Tata mi l-a cumparat cand el avea 4 ani si mi-a fost destul de greu sa il obisnuiesc cu drumul aglomerat de masini. Am trecut,insa,prin multe impreuna si increderea si-a facut loc in el. Fara a fi nevoie sa descalec, mi-am facut calul sa o ia pe poteca.
Primii kilometri de poteca nu au nici macar o piatra . Cararea este atat de curata incat seamana mai mult cu o strada neasfaltata decat cu un drumulet forestier. Dupa un timp realizez ca nu se mai vad razele soarelui. Lumina este inecata acum de coroanele dese ale copacilor. Ciudat- mi-a stat ceasul.Ora 3:30. Am stat chiar atat de mult in padure? Ma sucesc in sa pentru prima data si realizez ca drumul pe care am mers pana acum nu mai exista. Ma gandesc ca am cotit in vreun loc si fara sa realizez,am pierdut poteca, aflandu-ma pe alt drum acum. Imi indemn calul in galop pe drumul din fata mea, sperand sa dau de un padurar care sa ma ajute. Ma opresc. Se aud pasi. Cate patru pasi deodata. O silueta. Pare a fi un cal.
Cal la cal trage.Daca se ia dupa mine , cu atat mai bine. Si asa tata vrea sa ia un cal pentru trasura.
Nu ma gandesc de doua ori. Si pornesc galop. Calul din padure porneste si el dupa mine, ba la un moment dat mi-o ia in fata. Fara sa realizez,calul meu il urmarea. Ce ciudat, el nu a avut niciodata tendinta de a se lua dupa alti cai.Desi nu imi place sa fac asta, trag de darlogi cat pot de mult si cat pot de tare. Fara rost. Calul meu nu se opreste.Ma tem ca s-ar putea sa fim condusi spre vreo herghelie salbatica, caz in care as putea fi ranita . Spre surprinderea mea, vad ceea ce pare a fi intrarea intr-un luminis. Mai mare mi-e surpriza atunci cand realizez ca aceea e iesirea din padure. De fapt, ma aflu in acelasi loc din care am pornit.Dar , unde e calul care m-a condus pana aici? E imposibil sa dispare fara urma. Fara sa mai zabovesc, ma duc acasa.
Trebuie sa fi lipsit pentru mult timp, insa ai mei nu par deloc ingrijorati sau suparati. Eu tin un ceas in magazia cu harnasamente. Ora 3:30. I-am schimbat bateria chiar in dimineata aceea.Ma duc la mama si o intreb cat e ceasul. Se intinde dupa telefon si imi spune plictisita 3:31. Ma duc la birou si caut baterii de ceas in sertar. Dandu-mi ceasul jos de la mana observ ca functioneaza : 3:32.
Ziua urmatoare tata are treaba la Directia Silvica. Ma duc si eu cu el. Prietenii tatei de acolo ma lasa sa resfoiesc dosarele mai vechi de 4 ani, caci tata sta cu orele acolo. Un act fara nume spunea Din cauza intamplarilor neobisnuite din padurea satului ***** , sub decizia primarului **** ******* al comunei ******,padurarii au fost siliti sa inchida intrarile in padure, plantand copaci de-a lungul drumurilor forestiere si potecilor.Un om in varsta de 45 de ani cu domiciliul in satul ***** a fost recuperat din padure , dupa ce si-a petrecut acolo doua luni. El a recunoscut ca foamea l-a indemnat sa isi sacrifice si consume calul.
Inca tulburata de ceea ce am citit, aud imprimanta de pe hol printand ceva. Nimeni nu e prin jur , asa ca decid sa iau foaia pe care erau tiparite cuvintele cheie: satul*****,padure,om disparut,cal salbatic; o alta foaie iese din imprimanta care , imi asum eu , are wireless ; pe aceasta scrie In data de 5.8.2016(ieri) s-au repornit actiunile de sigilare ale padurii de langa satul *****. Neglijenta padurarilor a dus la descoperirea uneia dintre carari si la disparitia a sase persoane, doua femei si trei barbati si o fata in varsta de 14 ani.
Nu mai inteleg nimic! Eu am 14 ani si, da ,m-am pierdut in padure, dar m-am intors acasa. Ai mei nu pareau ingrijorati.Sunt chiar acum in aceeasi cladire cu tatal meu. Acum imi dau seama. Imprimanta nu este wireless, iar firele sunt taiate. Nici macar nu are cartus. Ma uit la ceas. Ora 3:30.
Poveste de groaza scrisa de: Fukkatsu- san