Acest site îngrozitor mi-a stricat toată viziunea asupra oamenilor și a vieții în sine.
Credeți că e ceva ce vă ajută să scapați de plictiseală? Ceva ce vorbește cu voi folosind doar cuvintele celorlalte persoane? Ei bine, vă înșelati cu toții. Acest “robot” e mult mai mult de atât..
Pot începe prin a vă da exemple din conversația pe care am avut-o, dar asta nu va însemna că mă veți crede, probabil mă veți considera un nebun ce a uitat să își ia pastilele la timp.
Poate chiar sunt unul, această experiență înfiorătoare m-a schimbat cu totul, pot spune cu mâna pe inimă că de atunci încă mai văd umbre întunecate în colțul ochiului
Era o zi ploioasă de duminică, părinții mei erau plecați în vizită la prietenii lor din facultate.
Îmi amintesc destul de bine cât de tare mă plictiseam, urmând să fac orice pentru a alunga asta.
Am început să navighez pe internet, eram unul dintre cei mai pasionați când venea vorba de horror și chestii paranormale, ăsta fiind motivul pentru care începusem să caut diferite ritualuri, care mai de care mai ciudate.
Nu era nimic de care să nu fi citit, totul părea plictisitor și lipsit de viață, asta până când un site mi-a atras atenția, era diferit de restul și îmi dădea o stare ciudată, link-ul era sub forma celor de pe deep web, ceea ce m-a speriat puțin, era imposibil să fi accesat asta din greșeală.
Crezând că probabil e doar o eroare, am făcut click pe link, urmând să ajung într-un loc nu foarte întunecat. Ce-i drept, mă așteptam la mai mult
“Fii speriat și citește alături de noi!” era sloganul site-ului. Am început să râd la gândul că un copil cu mici cunoștințe voia să se amuze pe seama celor ce ajung aici.
Umblasem de ceva timp prin postările de acolo, cele mai multe erau povesti “horror” plictisitoare, ritualuri pe care deja le știam. Dar unul era ceva nou, nu mai auzisem de el până atunci.
M-am bucurat puțin, urmând să apăs pe link-ul colorat, atunci am ajuns pe un alt site, alte culori, alt slogan :” Tot ce se află în jur e malefic ” de data asta nu am mai râs, nu la fel de tare, curiozitatea de a citi ritualul fiind mult mai mare.
În prima parte erau doar instructiuni fără logică, urmate de experințele celor ce l-au încercat, am continuat să citesc lucrurile necesare, urmând să spun amuzat cuvintele cheie pentru începerea ritualului. Citind în continuare, aflasem că partea cea mai importantă era chat-ul, apoi mi-am dat seama că am făcut totul degeaba.
“Asta e absurd! De unde naiba sa fac eu rost de un chat cu o persoana ce nu există?!” am exclamat furios, începând să recitesc ultima parte a ritualului, probabil nu observasem asta înainte, dar se pare că un link era pus jos, în partea din stânga a paginii. Am stat puțin pe gânduri dacă sa îl accesez sau nu, putea fi o nouă pagina tâmpita ce nu avea decât să mă enerveze.
Fără să mai stau pe gânduri, am apăsat pe bara de jos, vrând să ies de pe site, imediat apărând mesajul :”Sunteți sigur că vreți să părăsiti site-ul?” am dat click pe “Da”, urmând să reapară acceași întrebare stupidă, “Ce naiba?” am spus în șoaptă, atunci întrebarea dispăruse, site-ul derulând singur pagina, urmând ca link-ul să fie deschis.
Am căscat ochii de uimire, buzele îmi tremurau și o senzatie ciudată își făcuse loc. Mă simțeam speriat și fericit în același timp, era pentru prima dată când ceva paranormal se întâmplase în viața mea.
M-am uitat pe site, unde am putut observa o bară de chat sub numele “cleverbot”, atunci mi-am dat seama că e doar un loc de ținut conversații cu un robot stupid, nimic înfiorător.
Am tastat un simplu “Hei” urmând să aștept ceva timp până avea să îmi răspundă, începusem să mă plictisesc și să cred că e doar o glumă proastă, asta până când răspunsul a fost repede tastat.
“Cleverbot: Hey, ce mai faci?”, nimic anormal în asta, mi-am spus, continuând să tastez.
“User: Mă plictisesc de moarte, oricum, nu cred că îmi vei răspunde cu ceva logic, sau măcar ceva care să aibă legătură cu asta” de data asta răspunsul nu întarzia să apară, ceea ce mă mira cel mai mult fiind faptul că încă eram la același subiect.
“Cleverbot: Ce te face să crezi asta?”
“User: Nu știu, probabil faptul că nu ești decât un alt robot stupid?” de data asta am așteptat mult mai mult până ce avea să răspundă, in colțul paginii apărând “error 404 not found”, site-ul fiind încă intact. Eram foarte sigur de faptul că nu am dat click pe un alt link, sau orice ar fi determinat sa fiu dus pe un site ce nu se putea încărca.
“Cleverbot: E amuzant, știi..tu ești amuzant, oamenii ca tine sunt amuzanți. Eu mai degrabă m-aș preocupa să închid geamul, criminalii sunt atrași de asta” am încremenit, mă aflam în sufragerie, unde geamul era larg deschis spre curtea din spate, mă tot întrebam de unde știa de el.
Nu am tastat nimic, singurul lucru pe care l-am făcut a fost să mă grăbesc spre geam. Până să apuc mânerul, am putut observa în lumina slabă a stâlpului o silueta înaltă. Avea părul blond ce îi stătea pe ochi, fiind ud și îmbrăcat în verde, era absurd, nici măcar nu plouase în noaptea aia.
Am trântit geamul și am tras perdeaua, lanterna telefonului meu începând să lumineze haotic prin camera, “Ce naiba se petrece?!”, am început să tip când din spatele meu se auzise o bătaie in geam. Singura reactie pe care am avut-o a fost să fug spre scări, luând telefonul pentru a suna la politie, aveam lacrimi în ochi.
“Linie ocupată” mi-a apărut după sunetul ce indica închiderea apelului, “Asta e o nebunie..” am spus în șoaptă, observand un nou mesaj, de data asta apărând în bara de notificări. Era tot el.
“Cleverbot: Ador să te vad speriat, mă amuzi atât de tare, nici n-ai idee”
“User: Ce vrei de la mine? Lasă-mă naibii în pace!”
“Cleverbot: Of, of, of, Ethan. Părinții tăi nu te-au învățat că nu e frumos să vorbești așa?” frica mă cuprinse din nou, se pare că îmi știa numele. Pentru un timp mă gândeam la posibilitatea de a fi tinta unui hacker, dar totuși…stiam foarte bine ce se afla la geamul meu, părea mai mult un criminal.
“User: Nu știu ce tot vrei de la mine, dar lasă-mă in pace! Ești țicnit” am închis toate ferestrele pe care le accesasem până atunci, site-ul încă apărând într-un colț al ecranului. Nu am mai stat pe gânduri, am închis telefonul și m-am ridicat la geamul mare de termopan, unde am privit din nou spre stâlp. Nu puteam vedea destul de bine, înălțimea si întunericul formand vag o siluetă.
De data asta am putut observa și un cuțit, cel mai rău lucru era faptul că nu era curat, iar persoana de jos semăna foarte bine cu silueta văzută de la geamul din sufragerie.
“Oh, nu…” panica mă cuprinse și mai tare. În colțul din stânga am observat cum telefonul meu anunța un nou mesaj, lanterna fiind vizibilă din nou. Am inghițit în sec, ridicând ecranul, unde, în bara de notificări era scris cu litere rosii/
“Cleverbot: Nu ar fi trebuit să faci asta” cu astea fiind spuse, o bubuitură de jos își făcuse apariția în liniștea sumbră a nopții. Cineva încerca să deschida ușa din exterior, din nou și din nou bubuiturile se auzeau tot mai puternice, la intervale de trei secunde o nouă bubuitură își făcea apariția/.
Deja nu mai suportam, telefonul îmi arăta că linia e ocupata de fiecare dată când încercam să sun. Știam că dacă nu acționam avea să iasă urât.
Cu frica în vene, am coborât scările, încercând să nu fac vreun zgomot. Am luat cel mai mare cuțit din bucătărie și m-am aplecat alergând spre ușă. Zgomotele nu se mai auzeau, totul părea tăcut, aproape credeam că am scăpat.
Deodată, am auzit cum încuietoarea fusese îndepărtată, ușa s-a deschis puternic și ceva a sărit pe mine. Am început să țip și să mă agit în speranța că voi putea scăpa. Un râs sadic se auzise lângă urechea mea, iar obrazul îmi era acum plin de sânge. Am țipat din nou și mi-am eliberat picioarele, reușind cu greu să mă ridic. Privirea mi-a coborât până ce am putut vedea cadavrul tatălui meu, mama fiind legată, iar criminalul stând rezemat de ușă.
“Să înțeleg că ți-e frică de sânge?” a început să râdă din nou, ridicând cuțitul spre mine, ochii lui având o privire sadica. Am amuțit, nu mai văzusem așa ceva niciodată, îmi era frică să mă mișc, picioarele îmi tremurau haotic și inima îmi bătea cu putere.
Am închis ochii începând să mă rog în sinea mea, îmi doream să dispară, voiam să am din nou vechea mea viață plictisitoare, uram tot ce tinea de paranormal în momentul ăla.
Un țipăt scurt m-a facut să îmi deschid ochii, criminalul dispăruse iar mama era acum liberă. Ferestrele și ușile se închideau și deschideau singure, într-unul din momentele în care era ușa era deschisă, am putut observa cuțitul pus la gâtul mamei, urmând să o văd răpusă într-o baltă de sânge.
L-am văzut trecând direct prin ușă, atunci a fost momentul în care mi-am dat seama că nu e om, cuvintele spuse de el m-au făcut să vreau să mor chiar în acel moment “Te vreau în viață, îmi place la nebunie cât de ușor te pot speria, așteaptă ca sfârșitul tău să vina în ziua în care împlinești 18 ani” cu astea fiind spuse, a dispărut, lăsând în urmă un bilet pătat de sânge “Te-ai întâlnit cu o soartă teribila, jocul abia a început”.
Trebuie să plec, peste o oră urmează să fie ziua mea, iar de jos se aud bubuituri.
Poveste de groaza scrisa de: IJustDeath