Aceasta poveste incepe cu un apel care a fost primit la casa unei anumite tinere domnișoare, la miezul nopții.
……
-Cine suna la ora asta? facu tanara, trezita de sunetul telefonului.
Se ridica din pat si pasii spre masuta de cafea din coltul camerei pentru a raspunde.
-Alo?
-Alo…Yuuko? se auzii din capatul celalat.
-Mayumi?
-Tooru..el..el.. ingaima fata cu o voce nelinistita.
-Calmează-te. Ce s-a întâmplat?
-Eu si Toru ne plimbam cu masina…si am decis sa mergem într-un loc bantuit, asa ca am mers la spitalul abandonat de la periferie.
-Spital abandonat..?
-Da.Din momentul in care am ajuns acolo am avut sentimentul ca cineva ne privea. I-am spus ca era periculos si ca ar trebuii sa plecam, dar… Tooru a spus sa inaintam. Lui i se parea amuzant ca imi era frica si a mers din ce in ce mai departe singur. I-am spus sa ma stepte si sa nu mai fuga…
O liniste apasatoare se lasa pentru cateva clipe in convirbirea telefonica.
-Dupa ceva vreme am gasit o usa incuiata si Tooru a zis ca ar trebui sa intram. Am…facut tot ce am putut ca il opresc! Dar… in momentul in care a pasit in acea incape a inceput sa se comporte ciudat. Mergea incet si parea ca șchioapătă…
-Si ce s-a întâmplat dupa? Ce era cu Tooru?
-M-am…speriat si am fugit!
-Si cum ramane cu Tooru? L-ai lasat acolo?! facu Yuuko cu un amestec de surprindere si neliniste.
-Hei, pot veni la tine acasa?? Nu vreau sa mai stau aici mult timp…
-Bine. Spune-mi mai multe despre asta cand ajungi aici.
-Ok, bine… nu mai pot rezista sa fiu in locul asta intunecat si dureros.
-Intunecat si…dureros?
-Pai, in sfarsit am putut sa plec! Hei, chiar pot sa plec? Pot sa plec, nu-i asa?
La cuvintele prietenei sale din celalalt capat al firului tanara incepu sa priveasca cu spaima aparatul prin care vocea fetei ii era transmisa si cu un nod in gat ii spuse numele cu panica.
De odata un ciocanit viguros se auzii in usa, facand-o pe fata sa tresara.
-Yuuko! Sunt eu! Esti aici, nu?! se striga perskana din cealalta parte a ușii. Te rog…lasa-ma sa intru! E Mayumi!
-Tooru?? aproape tipa aceasta punându-și mana la gura inspaimantata.
-Doar mersesem pana la un spital abandonat de la periferie,ca un test de curaj, dar Mayumi a inceput sa se comporte ciudat… Doar a mers din ce in ce mai departe singura!I-am spus sa ma astepte cand a intrat într-o camera al carui lacat il sparsese. Dar cand am intrat parea gol. Si cand chiar credeam ca o gasisem… a aparut in spatele meu! Dar nu parea ea. Era prea palida si…si…doamne! Singurul lucru pe care mi l-a spus a fost: “Pot sa plec?”. Si sincer, chiar arata de parca avea fața altcuiva.
La cuvintele baiatului Yuuko isi aduse amite de ultima parte a cinversatiei sale cu Mayumi. Cum o intrebase si pe ea acelas lucru. Își putea inchipuii imaginea prietenei sale cu fața desfigurată, ținând un telefon la ureche. Cu o privire ingrozita aceasta privii telefonul pe care inca il tinea in mana. Telefon prin care vorbea acum cateva secunde cu insusi Mayumi.
-Te rog, Yuuko, deschide usa.
-Vin acum! striga tanara fugind spre usa sa o descuie. Mayumi m-a sunat si am crezut ca…
Inima ii statu in loc cand vazu fața distorsionata si palida a lui Tooru, prin a carui gura suiera o singura intrebare.
-Pot sa plec?