Adele stătea la masa mică din bucătărie, dand din picior și aruncând priviri la ceasul de pe perete. Culorile strălucitoare în care camera era pictată si jucariile cu fețe zâmbitoare păreau să-și bată joc de anxietatea ei. Această cameră, ceastă casă, fusese concepută pentru a fi un paradis de emoție și stimulare pentru copiii mici care treceau prin ușile sale în fiecare zi. Dar acum, după-amiaza târziu, și doar cu adulți prezenți, părea pur și simplu ciudata, facand-o pe Adele și mai inconfortabila decât era deja.
-Ai spus că i-a scos la plimbare? a întrebat Adele, încercând să-și păstreze calmitate in voce.
-Da, a spus Susie, în timp ce transfera cu grijă un fursec dupa altul de pe o tavă de copt pe un platou. Netta i-a scos prin parc.
Adele se cutremură când se gândi la Netta. Femeia era nefiresc de înaltă și palidă ca moartea. Nu o văzuse niciodată purtând vreo culoare în afară de negru. Parcă ar fi canalizat toata severitatea bonelor de pe vremuri. O speria pe Adele.
-Dar știe că vin mereu să o iau pe Kailey la ora 17:00, a spus Adele.
-Stie, spuse Susie, insa uneori pierde notiunea timpului. Atât de mult ii plac copiii.
-Ei bine, o poți suna pentru mine?
-Doamna Collins, spuse Susie, te asigur, am vorbit cu ea doar cu câteva clipe înainte să ajungeti și chiar atunci era pe drumul de întoarcere.
Adele oftă și se scufundă mai mult în scaun. Nimic din ceea ce Susie spunea nu o putea calma. Ea s-a hotărât atunci că va găsi un nou centru de îngrijire a copilului. Unul care să nu o umple de spaimă.
-În timp ce aștepți, a spus Susie, te rog, încearcă un fursec!
-Un fursec? Doar o privire la teancul de bulgări deformati și stomacul Adelei s-a răzvrătit. Nu, mulțumesc.
Zâmbetul lui Susie a scăzut.
– Oh, te rog, spuse ea. Este o rețetă nouă pe care o încerc. Există un ingredient secret.
Oricât de neapetisante ar fi părut fursecurile, Adele și-a amintit brusc că a sărit prânzul de dragul unei întâlniri de afaceri. Poate de aceea sunt atât de neliniștită, se gândi ea.
Ei bine, a spus ea, în regulă, daca insisti… A luat cel mai frumos fursec din vârful stivei și a mușcat.
O explozie de arome se aprinse pe limba ei. Fursecul era cald și dulce, dar cu o tentă de condiment. Poate că era din cauza faptului că a murit de foame, dar în acel moment, Adele ar fi jurat că este cea mai bun prăjitură pe care o gustase vreodată.
Mmm, sunt minunate! ea a spus.
Mulțumesc! Susie înclină capul. Totul sta in ingredientul secret. Se întoarse și începu să șteargă tejgheaua cu o cârpă. Ce păcat că nu sunt si copiii aici sa guste.
Adele s-a oprit din mestecat. Gustul dulce din gura ei părea brusc bolnăvicios.
-Ce ai spus?
-Doar laudam noul meu ingredient secret, a spus Susie, fără să se întoarcă.
-Nu, dupa asta, a cerut Adele. Un fior îi străbătu coloana vertebrală. Mărgele de sudoare i-au izbucnit pe frunte.
Susie s-a întors în cele din urmă și i-a spus Adelei zâmbind: Copiii. Nu sunt aici. Am spus ceva gresit?
Gandul Adelei era acum la câțiva kilometri distanță. Un film de groază de proporții îngrozitoare se juca in ochii minții ei. Prețioasa ei Kailey, impreuna cu ceilalti doi copii, jucandu-se fericiti, apoi țipând și luptându-se pentru viața lor. Cum ii omorase Susie pe toti? Cu un tocător de carne? Dacă ar fi căutat in aceste dulapuri și sertare de culoare veselă, ar fi găsit ascunse instrumente însângerate de tortură?
S-a ridicat de pe scaun și s-a îndreptat spre Susie, apucand-o de gat. Susie avea ochii mari de șoc și se înecă sub stransoarea fermă a lui Adele. Cu fiecare cuvânt pe care îl rostea, ii lovea capul lui Susie de ușa dulapului din spatele ei.
-Ce ai făcut cu copilul meu?! a țipat Adele.
-Este…cu…Netta…Cuvintele lui Susie au ieșit încordate. Zbatea inutil din brate, în timp ce Adele combatea fiecare încercare pe care femeia o facea pentru a se salva.
-Minti! Adele își strânse mâna si mai tare pe gâtul lui Susie. Dar ingredientul tău secret ?! Ce este?! Spune-mi!
Susie se ineca. A reusit in final sa bolboroseasca… “scorţişoară….”
Adele a aruncat-o pe Susie de perete.
-Ce?
-Doamna Collins!
Vocea șocată veni din spate. Adele se întoarse să o vadă pe Netta, înaltă și impunătoare, umplând ușa bucătăriei. Ochii ei erau mari de groază. În fața ei stătea căruciorul cu trei locuri, cu zgomote de agitație ușoară și bâlbâială plutind peste el.
-Ce naiba faci? a intrebat Netta.
-O, Doamne! Adele se ridică în picioare, ușurarea revărsându-i-se peste umeri. Îmi pare foarte rău. Nu știu ce mi-a venit. Doar ca…eram atât de îngrijorata.
Adele s-a grăbit spre carucior. Cand a privit înăuntru, a fost fericită până la lacrimi. Acolo, în compartimentul din mijloc, era prețioasa ei Kailey. O ridica repede și o stranse aproape de ea. Ești în regulă, ești în regulă, ii soptea Adele, în timp ce-o legana.
Ochii i s-au îndreptat spre Susie, care se straduia sa se ridice în picioare.
– Susie, spuse Adele, îmi pare foarte rău. Eram absolut bolnava de îngrijorare și când ai menționat … Ei bine, cred că m-am lăsat dusa de val…
-Într-adevăr, spuse Susie fără suflare. S-a cufundat într-un scaun și și-a frecat ceafa. De parcă aș strica copilul tău pe produse de patiserie.
Adele era confuza. “Scuza-ma?”
Susie zâmbi. Nu sunt proasta. Kailey a ta este prea buna și dolofana. Un porcusor ca ea merită să fie prăjit.
Un alt fior a apucat-o pe Adele. Avu un gând brusc. Întorcându-se înapoi la cărucior, a văzut că doar unul dintre cele trei compartimente ale sale mai era ocupat. Mai fuseseră acolo alți doi copii când o lăsase pe Kailey în dimineața aceea.
-Ce s-a întâmplat cu cealaltă fetiță? Intrebă Adele, membrele începând să-i tremure. Ii cauta in minte numele. Cum se numea?
-Ți-am spus deja numele, s-a răstit Susie. Cum ai putea uita un nume atât de prost ca Scorțișoară?
Stomacul Adelei se intoarse și Kailey începu să plângă. Camera a început să se învârtă. Adele nici nu si-a dat seama ca Netta o apucase si-i strangea gatul ferm din spate.
Poveste adaptata dupa “Secret Ingredient“, scrisa de Jdeschene, dupa licenta CC-BY-SA.