Labirintul Vietii

Imi amintesc… Eram in mijlocul nimicului, inconjurat de intuneric. Tot ce puteam vedea era drumul din fata mea. Pentru ca era singura cale, m-am dus pe drum. Cum mergeam eu inainte, deodata s-a facut lumina. Atunci am realizat ca eram intr-un labirint. Nu am putut sa ma gandesc la altceva decat ca trebuie sa ies din acest labirint si sa ma intorc la familia mea.

Eram inconjurat de tufisuri care ma ajutau sa imi gasesc calea spre casa, asa ca am mers in continuare. Cum mergeam inainte, tufisurile au inceput sa ma atace de parca incercau sa ma opresca din mers, dar eu am continuat sa merg inainte. Deoadata a aparut o lumina in fata mea… ceva despre acea lumina m-a facut sa merg in continuare.

Cand incercam sa realizez ce se intampla si ce cautam eu acolo, mi-am adus aminte… Visez. Eu de fapt sunt intr-un spital si sunt aproape sa mor. Lumina pe care am vazut-o era drumu spre moarte, iar tufisurile erau persoanele care incercau sa ma aduca inapoi la viata. Atunci am realizat… era timpul ca eu sa plec… asa ca mi-am continuat drumul spre lumina … imi pare rau!

Poveste de groaza scrisa de: Mr Creepy

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.