Într-o seară,eu și fratele meu mai mare, Alex,ne-am decis să mergem seara la o plimbare prin pădurea ce la acea vreme,o vizitasem des,deoarece, era un loc liniștit și mă puteam delecta cu ușurință în acea priveliște mirifică. Noi ,eram obișnuiți cu pădurea încă din copilărie și nu ne era frică de legendele urbane ce circulau prin zonă .Se zice că ,în 1977,un bărbat în vârstă de 30 de ani ,William Miller,suferea de schizofrenie și locuia în căsuța modestă de la marginea pădurii. Acesta într-o seară,a venit beat de la cârciumă și și-a ucis cei doi copii,Faith și Aiden Miller,dar și pe soția sa,Lana. Se spune că cadavrele celor trei victime, au fost mutilate cu brutalitate și atârnate de copaci pentru ai speria pe localnicii din zonă. Oamnenii spun că acest bărbat încă mai trăiește și cei care îi tulbură liniștea,le taie capetele si restul trupului îl atârnă de copaci,dar din fericire,nu l-a văzut nimeni pe acel om și posibil ca totul sa fie o legendă.
Eu si Alex,i-am contactat pe câțiva prieteni din zonă să facem in pădure un ,,foc de tabără”,ca pe vremuri. Încă nu se întunecase, așa că,l-am rugat pe fratele meu să aducă câteva lemne pentru a face focul ,în timp ce eu și prietenii mei pregăteam bezelele si păturile de stat pe jos. Era o atmosferă plăcută,chiar dacă ne simțeam urmăriți de o prezență stranie și eram stingheriți de zgomotele ciudate de prin pădure,noi am ales să dăm drumul la muzica și să nu băgăm de seamă.
După un timp,Alex nu aparea așa că,am decis de una singură să îl caut,nu putea fi prea departe. Afara,în sfârșit era întuneric asa ca am decis să aprind lanterna de la telefon. Îl strigam, dar nu primeam niciun răspuns,începeam să mă sperii. După ceva timp de căutat aiurea prin pădure și strigând am vazut corpul unui tănăr atârnând,legat cu o sfoară groasă,puteam sa jur ca e Alex. Ma blocasem imediat,am început să urlu si sa nu mă opresc din plâns. Am pășit stingher către trupul său neînsuflețit si l-am îmbrățișat, nu îi vedeam chipul,deoarece nu avea chip…
Am alergat in graba către prietenii mei,sa plecam cât mai repede de aici. Telefonul avea doar doi la sută baterie,nu putea să mă țină prea mult. Am ajuns la marginea pădurii, dar era totul un haos total, Rebecca,Eduard,Louis erau decapitați si arși în foc. Am rămas fără grai si telefonul meu s-a descărcat,rămânând fără lumină. Tot ce am auzit a fost foșnetul pașilor unui străin ce se apropia de mine,trebuia sa fug cât mai repede puteam.
Voiam să rămân în viața.
Poveste de groaza scrisa de: Iurescu Mihaela