Fiti atenti aici . Acest mesaj este pentru copiii si adultii care n-au fost afectati inca de acest fenomen . Sau ca sa fiu mai exact nu au fost atacati de acei oameni negri . E greu de explicat ce sunt . Sunt mic . Am 9 ani si la varsta mea am ajuns sa ma gandesc la viata mea si la cele intamplate pana acum . Am trait o viata frumoasa si nu imi doresc sa mor . Daca vezi acest text aruncat pe undeva intr-un colt intunecat al camerei sau intr-un folder random din calculatorul tau sau intr-un site random inseamna ca viata mea frumoasa s-a sfarsit si eu nu mai traiesc .
O sa va povestesc pe scurt de ce am spus toate acestea imediat . Nu vreau sa va plictisesc cu foarte multe detalii dar nici nu vreau sa va spun atat de putin incat sa nu intelegeti mai nimic . Cand vine vorba de mine eu sunt in stare sa vorbesc ore in sir . Dar pentru ocazia asta si pentru scopul meu o sa incerc sa fiu scurt si la obiect .
Cand ati fost copii va fost vreodata frica de intuneric ? Ati simtit vreodata o prezenta in spatele vostru care va urmareste mereu si vrea sa va prinda ? Cei care au experimentat acest lucru inseama ca ma vor intelege . Daca nu atunci inseamna ca ati fost norocosi si ca acele creaturi care se ascund in intuneric au stat la o departare mai mare de voi .
Cine sunt acele creaturi sau ce sunt ele mai exact nu stiu sa spun . Dar pot sa spun cine sunt eu . Am facut o asa introducere incat am uitat sa vorbesc despre mine . Numele meu este Radu . Am noua ani . Am o inaltime normala pentru varsta mea si sunt in clasa a III-a . Am parul blond si ochii albastrii . Daca eram fata puteam sa fiu printesa tipica la care intoarce toata lumea capul si care asteapta mereu printul calare pe un cal alb . Dar din fericire nu sunt genul de persoana . Nu sunt un stereotip . Mi s-a spus ca pentru varsta mea sunt foarte inteligent si imi place sa ma mandresc cu asta . Citesc mult in timpul liber . Numai carti care imi plac mie . Nu imi place sa citesc cartile care trebuie citite . Am o clasa minunata . Si niste prieteni cel putin speciali . Nu sunt popular si nu am multi prieteni . Dar oamenii de langa mine sunt cei mai buni . Ma intreb daca eu fac parte din lista lor de oameni preferati . Am un frate . Il cheama Ionut . Este mai mic decat mine . Inca n-a mers la gradinita . Va face la fel ca mine si va merge direct cand va avea sapte ani in ultimul an de gradinita . In familia mea cei sapte ani de acasa sunt importanti si se fac ACASA .
Ieri am inceput ziua normal . Mama m-a trezit ca de obicei pentru ca urma sa merg la scoala . Totul era perfect . Viata mea era perfect de normala . Mananc , ma imbrac si dupa aceea plec inspre scoala . De asemea nu uit sa-mi iau la revedere de la parinti si de la fratiorul meu mai mic Ionut . Ai putea spune ca el pentru mine este cel mai de pret comoara iar eu pentru el eram cel mai puternic dintre super eroi . Ne intelegem foarte bine si n-as putea trai fara el .
Cand m-am intors de la scoala am observat ca Ionut nu era nicaieri de gasit . M-am indreptat inspre mama si am intrebat despre el :
-Mamii! Mamiii! Mamei !
– Da ,da , sunt aici . Ce e ? Iti e foame ?
-Putin . Dar mai important decat asta , unde e Ionut ?
-Ionut ? intreaba mama ca si cum n-ar stii ca am un frate pe nume Ionut .
-Da . Stii unde e ? De obicei ma astepta nerabdator sa vin de la scoala ca sa ne putem juca .
-Radu , tu nu ai niciun frate …
Ma uit la mama in acel moment si nu imi venea sa cred ce am auzit . Ea vorbea despre Ionut ca si cum n-ar fi existat .
-Radu , te simti bine ? Pari palid la fata ,intreaba mama ingrijorata .
-Da sunt bine … O sa ma duc sa ma joc la calculator .
Nu am putut sa continui intrebarile despre Ionut . Mama nu parea ca-l cunostea si prin urmare daca continuam atunci s-ar putea sa creada ca sunt in vreo faza pe care as putea s-o am la varsta mea . Sau ceva de genul . Ideea e ca s-a mai intamplat o data sa am o faza inainte sa se nasca Ionut . Dar aia a fost o faza si eram mult mai mic decat cum sunt acum . Aia a fost doar o faza pe care mama n-a uitat-o aparent . Dar ce se intampla acum este pe bune . Am un fratior mai mic numit Ionut . Stiu asta .
Peste putin timp intra mama la mine in camera . Ochii ei erau ciudati . Se uita la mine ca si cum s-ar uita prin mine la cineva care ar sta in spatele meu . Si vorbea ciudat . Iar in spatele ei . Vad ceva in spatele ei . Sau pe cineva ? Nu stiu bine pt ca se ascunde in intuneric . Acum el e constient ca sunt constient de prezenta mea si mama brusc incepe sa se comporte si mai ciudat . Observ niste sfori lagate de mama . Nu stiu daca ati vazut naruto dar acele sfori pareau sa se lege de fiecare punct de chakra prezent in corpul mamei conform punctelior prezentate in anime vazute prin byakugan . Ce mi-am dorit sa fie langa mine Hinata sau Neji sa ma ajute si sa taie acele sfori . Poate astfel mama nu s-ar mai fi comportat ca o papusa manevrata de un ventriloc priceput .
Creatura a inceput sa iasa din intuneric ca s-o vad mai bine . Era foarte inalta ,cu niste unghiii foarte lungi si ascutite precum un cutter proaspat cumparat , nu avea fata . Decat ochi . Si ochii erau inumani , mai degraba animalici precum ochii unui taur gata sa sara la mine si sa ma ucida in cele mai groaznice moduri .
-Cum ti-ar placea sa mori ? intreaba creatura .
-Ce ? Nu vreau sa mor !
-O sa mori precum a murit si fratiorul tau Ionut . Vezi tu , oamenii sunt foarte multi in acest univers , pe aceasta planeta . Eu sunt un neom . Rolul nostru este sa urmarim viata fiecaru om din umbra si sa manipulam oamenii , sa-i controlam precum niste papusi , ca sa se omoare intre ei . Nu stiu daca te uiti la stiri dar acolo se vorbeste numai despre accidente teribile si morti ingrozitoare , despre criminali si despre victime . Acele fapte care apar la televizor pe posturile de stiri sunt creeate de noi . Noi am facut toate dezastrele care au ucis milioane de oameni si noi am facut oamenii sa se omoare intre ei devenind criminali . Omenirea a ajuns intr-un punct in care este prea numeroasa si trebuie sa moara o parte importanta din ea pentru a asigura supravietuirea acestei planete . Deci o sa te intreb din nou : cum vrei sa mori ?
Eram neclintit si amutit . Nu stiam ce sa fac . De ce vroiau sa ma omoare pe mine ? Oare toti copiii sunt in pericol ? Trebuia sa fug dar nu stiam unde si cum . Prima mea reactie dupa acel moment de paralizare a fost sa sar pe fereastra si sa fug unde vad cu ochii . Am luat bicicleta si am plecat cum ai zice peste .
Acum sunt la gara . Bicicleta s-a stricat iar eu am obosit . Sper ca acestea sa nu fie ultimele mele cuvinte din viata mea . Dar daca citesti asta inseamna ca eu sunt mort . In cazul asta am un sfat pentru tine : NU MURI !
