Povestea incepe într-o zi rece, de octombrie. Mă plimbam. Chiar dacă purtam haina, simteam frigul.
Urma sa plec intr-o drumetie impreuna cu tata si cu cei doi frați ai mei; Josef, care avea 17 ani si era fratele mai mare, și Miles, cel mai mic, de aproximativ 12 ani. Casa trebuia curatata, din cauza unui miros ciudat care venea din baie, lucru care dura trei zile. Decisesem sa petrecem acest timp in padurea de la marginea orasului.
Tatăl nostru, care are în jur de 42 de ani, este destul de mișto. Când fratele meu mai mic avea 2 ani, eu aveam 5 ani și fratele meu mai mare 7, mama a încercat să fuga cu noi. Nimeni nu știe de ce, dar a încercat să scape de langa tata. Pana la urma, a fugit singura, asa ca acum, suntem doar noi patru. Pentru un tată singur, este destul de relaxat. Nu-i pasă ce facem atâta timp cât obținem note bune și rămânem la școală.
Cu toate acestea, el a fost … diferit in ultimele zile. Cam ca atunci când mama ne-a parasit … Abia a vorbit și a petrecut mult timp în camera lui. Mergea des la baie, cu găleți pline in care eu am crezut ca e voma. Josef a observat și el, dar a ridicat din umeri si a sugerat ca e doar un fel de schimbare a dispoziției.
Seara am plecat si ne-am instalat tabăra. Pe la 3 dimineața, din cortul lui s-a auzit un zgomot. Nu știam ce este, așa că l-am ignorat. Fratele nostru mai mic nu a putut adormi pana tarziu, așa că am decis sa facem o plimbare prin padure. Nu ne speriam de pădure sau de întuneric, așa că am inaintat mult, până am ajuns la râu.
Pietre de aruncat, pești de prins. Era perfect. Atunci am auzit împușcăturile. Ne intrebam speriati ce s-ar fi putut întâmpla. Ne-am grabit înapoi la corturi, cercetând în liniște zona. Tatăl nostru statea pe un scaun si plângea. Eram pe punctul de a ne apropia de el, când am observat sângele care venea din corturi.
M-am uitat mai bine. Nu era sange. Sticlele noastre de suc explodasera. Priveam cum tata plângea. În câteva minute, întreaga zonă a fost înconjurată de poliție, semn ca cineva auzise impuscaturile.
Ne-am uitat neîncrezători în timp ce îl incătușau. Am fugit la el și, când ne-a văzut, a inceput sa planga mai tare. Alti politisti cercetau corturile. Uitandu-ne la ei, am văzut 2 găuri gigantice împușcate în laterale. Acestea erau corturile noastre! El … încercase să ne omoare … Poliția ne-a luat în cele din urmă în arest și ne-a explicat totul.
Ne-a lovit foarte tare cand politia ne-a spus faptul că mama nu plecase… A fost acasa tot timpul. Nu ne-a părăsit, așa cum spusese tata. Era … sub baie. Totul se lega. Frica din ochii tatălui meu, gălețile de voma, vizitele frecvente la baie … El o omorase.
A ucis-o și a ascuns-o sub baie timp de un deceniu. Gândul mă bântuia. La o saptamana dupa arest, tata s-a sinucis. Nici măcar nu ceruse un avocat. Noi am fost trimiși la mătușa noastră Lennie, dar ea a murit dupa cateva zile, de batranete.
Acum suntem adoptați de doi părinți. Oameni drăguți și buni. Destul de tineri, în comparație cu tata. Există totuși un lucru ciudat. Obișnuiau să aibă copii. Iar din baie se simte un miros ciudat…
Poveste adaptata dupa “The restroom had a weird smell…” scrisa de u/robinlegai.