Bzz, Bzzz…
Bzzz.. bzz
-“Alo da?”
– sunet ciudat
-“Alo? Alo?…
– ras maniac
-“Asculta, daca asta este vreun fel de gluma, nu esti amuzant. ” si inchide telefonul.
Hmm… Asta a fost ciudat. Oare cine o fi sunat? Probabil doar niste copii care erau pusi pe farse. Pun telefonul de o parte si ma uit prin camera de lucru. Peste tot erau numai hartii si carti imprastiate, cutii de pizza goale… ” Of, cred ca ar trebui sa fac curat inainte de a ma apuca de treaba”. Asa ca am inceput curatenia. Peste tot unde calcam era fie o carte deschisa, fie hartii, fie gunoaie. ” Ok, asta s-ar putea sa dureze ceva. Hmm, ar trebui mai intai sa curat gunoiul si mai apoi sa aranjez cartile si hartiile. Asta o sa ia o vesnicie si nu am timp de asa ceva.” Insa m-am conformat si am strans toate gunoaiele, pe care mai apoi le-am aruncat.
Luand cartile de pe jos, am observant ca dintr-o carte a cazut ceva… o poza. Asa ca am ridicat-o si m-am uitat la ea. Un mic zambet imi apare pe buze in timp ce ma gandeam la ceea ce am vazut. “Ce vremuri bune…” am gandit in timp ce am pus fotografia de o parte si ma indreptam spre birou.
Dupa ce vizionasem acea fotografie, aveam un sentiment al naibi de familiar si ciudat pe care nu l-am mai simtit de foarte mult timp. Pe care nu trebuia sa il uit. Si totusi… il uitasem…
-Hey, Nicholas, poti sa ma ajuti cu cortul asta? Imi cam da batai de cap.
-Aaa, nu. Si dupa ce termini de aranjat cortul, vreau sa faci focul de tabara.
-Dar de ce?
-Pentru ca eu sunt mai mare decat tine si am autoritate…….
George se uita la el cu ura si era pregatit sa ii raspunda fratelui sau ..
-Pfff, sa vezi ce fata ai facut. Glumeam sa stii. Nu mai fi si tu asa natarau. Hai sa punem cortul, altfel Clara o sa ne faca cu ou si cu otet.
Asa ca, baietii s-au pus pe treaba, in timp ce Clara se plimba prin padure pentru a culege ciuperci.
Cand se intorsese in tabara, Clara vazuse ca baietii facusera o treaba excelenta cu ridicarea taberei. Era chiar impresionata. Se aspteptase ca tabara sa nu fie gata atunci cand se intorccea dar.. chiar era impresionata. Insa, nu ii vedea pe cei 2 verisori asa ca a inceput sa ii strige.
-Nicholas? George? Unde sunteti?…. Nu este amuzant..
Nimic. Absolut nimic. Se auzea nu mai sunetul padurii. Facu ocolul taberei insa nu ii gasi.
-Unde s-ar fi putut duce?… Heyyy.. Baieti.. chiar nu e amu.. Auch
Sunete de ras barbatesti
-Sunteti niste idioti stiati asta ?-3 spuse Clara in timp ce se indrepta spre cortul ei.
– Si noi te iubim,-3 spuse George in timp ce se uita la Nicholas care inca radea.
Seara se lasa repede, iar baietii s-au hotarat sa se indrepte spre corturile lor erau obositi, mai ales dupa ce au trebuit sa ridice 3 corturi, sa adune lemne si sa faca focul de tabara.
-Wow, ce zi, fratioare.
-Da, asta da zi. Stii as putea sa ma obisnuiesc sa ii fac farse Clarei. E chiar amuzant sa o vezi cum se sperie.
Baietii chicoti inainte de a-si spune noapte buna si a intra in corturi.
A doua zi, Clara se trezi dis de dimineata. In noaptea aia nu putu sa doarma. Se gandise la acel accident oribil care ii luase parintii de langa ea. Trecuse deja 6 luni, insa inca nu putea sa uite noapte accea..Noapte in care parintii ei au parasit-o pentru totdeauna. Nu avea sa le mai simta dragostea, atingerea.. Ramasese singura pe lume. Insa, de cand s-a mutat la verisorii ei, totul e un pic mai fericit. Nicholas si George au ajutat-o sa mai atenueze durerea pe care o simtea in fiecare zi. O lacrima ii aluneca pe obraz.
” Nu, nu voi mai plange. Nu aici. Nu de fata cu ei.” se ridica, iesi din cort si incepuse sa se plimbe prin padure. Trecusera 2 ore de cand se plimba insa nici nu realizase. Se oprise din mers si inspira adanc. “Nu trebuie sa ma mai gandesc la asta”. Asa ca, asculta sunetele naturii pentru cateva moment.
Cand se hotarase sa se intoarca, observa o pestera in padure. Asa ca se duse spre ea pentru a o explora. Macar asa putea sa nu se mai gandeasca la parintii ei.
Se afla in fata pesterii cand simti un vanticel venind din inauntrul pesterii. Dupa ce inspecta cat de cat intrarea pesterii se hotara sa intre. Asa ca isi scosese telefonul, porni laterna si intra. O data intrata in pestera, un miros ingrozitor o izbi in fata. Incerca sa indentifice sursa mirosului insa nu putea sa o gaseasca. ” Ohh, ce miros ingrozi..”Clara cazu intr-un fel de groapa.
Se ridica inca ametita si lua telefonul pentru a inspecta locatia in care se afla. Incerca sa se ridice insa o durere o strafulgera. Se uita la picior si vasuse ca sangera. ” Of, asta imi lipsea.” Se ridica incet, in profita durerii si se uita la zidul de piatra care se inalta in spatele ei.
“A fost o cazatura destul de urata” zise ea. Simtea cum sangele ii curge pe picior asa ca isi dadu esarfa si se bandaja cu ea in timp ce se gandea cum sa urce. Dupa ce termina, isi lua inima in dinti si incepu sa urce.
In timp ce urca, avea impresia ca ceva sau cineva o privea asa ca incerca sa escaladeze peretele mai repede pentru a iesi de acolo. Reusi sa escaladeze perete si inainte sa se indrepte spre iesire, Clara se uita inapoi pentru a descoperi 2 ochi rosi care se uita la ea. Aceasta incepu sa fuga inapoi spre tabara, incercand sa de-a uitarii intamplarea.
“Unde naiba ai fost?” intreba Nicholas, care parea destul de ingrijorat deoarece cand se trezi, nu o vazuse pe Clara. Acesta o inspecta si descoperi rana de la picior.
“Ce ai patit la picior?”
” Alergam prin padure si am cazut”, minti Clara care nu era in starea necesara se le explice ceea ce vazuse in acea pestera.
“Ok, aseaza-te. Ma duc sa aduc trusa de prim ajutor.”
George iesi si el din cort si ramase stupefiat la vederea starii Clara.
“Ce ai patit?”
“Am cazut. Oricum, nu conteaza. Ati pregatit mancarea?” intreba Clara. “Sunt lihnita.”
“Este aproape gata”, spuse George in timp ce se indrepta spre cortul in care Nicholas intra.
“Auzi, nu ti se pare ca Clara se comporta cam ciudat?”
“Ba da.. Mai bine o lasam in pace azi. Nu ii facem nicio farsa. De acord?”
“De acord.”
Apoi, Nicholas iesi cu trusa de prim ajutor pentru a o ingriji pe Clara.
Ziua trecu, baietii supraveghand-o pe Claraincontinuu. Cand noapte veni, baietii inca mai stateau in fata focului, gandindu-se la ceea ce se petrecuse cu Carla. Dupa putin timp, baietii indreptau spre corturi pentru a dormi.-
George avea o presimtire ciudata in seara aia insa ignora sentimental.
Pe la ora 2 jumatate, George auzi un sunet ciudat. Isi cauta telefonul, si cand il gasi, aprinse lanterna doar pentru a o vedea langa el, cu un zambet ciudat intiparit pe fata si cu ochii rosi. Acesta observa ca tinea un cutit in mana.
“Ce, ce faci aici? Ce s-a intamplat cu…” nu apuca sa-si termine propozitia, deoarece fusese injunghiat. George era socat de ceea ce se intampla, si abia dupa cateva moment simti sangele care ii curgea. Se uita imprejur si intreba in soapta: “De ce?”,dupa se stinse usor din viata.
In dimineata urmatoare, Nicholas tipa de durere cand il vazu pe George. Clara iesi repede din cort si alerga spre Nicholas iar cand vazu ceea ce se intamplase scoase un tipat si isi duse mainile la gura.
“Impacheteaza. Plecam de aici.”
In timp ce impacheta, Nicholas simti o lovitura puternica in ceafa si lesina.
Bzz, Bzzz…
Bzzz.. bzz
“Alo da?”
“Alo? Alo?…”
“Asculta, daca asta este vreun fel de gluma, nu esti amuzant. ” si inchide telefonul.
Nicholas se trezi la birou, confuz. Se uita prin camera mizeribila si se hotari sa o ordoneze cand descoperi o fotografie cazuta dintr-o carte. Se uita la ea, un mic zambet aparandu-I pe buze. ” Ce vremuri bune”.
Atunci isi dadu seama ca ochii ii lacrimarau… . Dar… totul s-a intamplat atat de repede..”
Nu avu timp sa isi termine propozitia cand realize ca in pragul usii statea cineva. Era…
“Buna Nicholas… ”
“Clara… ce.. ce s-a intamplat? Cum am ajuns aici? Cum ai ajuns aici? Esti bine?”
“Hahahahaha.. Dragul meu Nicholas, moartea este o iluzie. Noi ne temen de ea pentru ca nu stim ceea ce se intampla cu noi dupa. Insa..” se opri in mijlocul propozitie.
“Clara? “intreba cu teama Nicholas.
” Nicholas, eu l-am omorat pe George.”
“Tu.. tu.. nu..nu e posibil..”
“Aceiasi soarta o vei avea si tu. Vezi tu, Nicholas, ieri in timp ce ma plimbam prin padure,am descoperit o pestera. Asa ca m-am gandit sa o explorez pentru a nu ma mai gandi la parintii mei. Iti pot spune ca am ramas impresionata de dimensiunea pesterii insa am fost atat de uimita incat nu am fost atenta si am cazut intru-un fel de rapa. Cand mi-am revenit, piciorul meu sangera .M-am cataract inapoi pentru a iesi dar… Vezi tu Nicholas… cat am fost in acea rapa, am simtit ca ceva se uita la mine… cum ceva ma studia.. Asa ca, inainte de a iesi din pestera, m-am intors si am vazut 2 ochi rosii care se uitau la mine. Cu cat ma uitam mai mult la ei, cu atat deveneau mai mari, pana ce am inceput sa vad conturul unei creature care se apropia de mine.Atunci am observant ceva familiar la ea… Si nu am realizat decat atunci cand ma aflam in cortul lui George si il priveam cum isi traia ultimile clipe din viata. ”
“Despre ce vorbe… “nu avut timp sa isi termine propozitia, deaorece Clara ii taie beregata.
Clara linse sangele de pe cutit in timp ce se uita la Nicholas cum se prabuseste. Un mic zambet i-a aparut pe fata.
“Ce pacat…, in acea pestera, am realizat ca acea creatura eram eu.”
Poveste de groaza scrisa de: Povesti de groaza Romania