Junghiul care m-a lovit din nou, mi-a adus aminte că nu trebuie să renunț … O priveam și iar o priveam . Trupu-i ghemuit, pe lespedea rece și murdară, tresărea de suspine, din glasu-i stins, când și când, se auzeau gemete de durere . ” Dar ce o putea durea atât de tare când … Citește mai mult
Mâinile ei și mâinile mele erau pline de sânge . În nări simțeam deja mirosul agoniei de dinaintea morții … Da, un miros imposibil de descris in cuvinte . Știam că trebuie să duc la bun sfârșit ceea ce începusem cu ea . Scopul meu era să nu o mai las în viață, nu … Citește mai mult
” Cu pasi marunti si nesiguri ma indepartam de locul unde ani la rand imi petrecusem zilele… Incercam sa zaresc prin ceata densa care inconjura totul,dar ochii nu voiau sa ma asculte. Tamplele si corpul ma ardeau si ma dureau ingrozitor,iar mintea mea nu reactiona in niciun fel. Eram ca un mort-viu ratacind pe o … Citește mai mult
” Nu te voi elibera niciodată ! Niciodată ! Vei agoniza până la moarte ! ” , strigam în timp ce îi țineam capul între palme si o priveam în ochi . Acea formă umană trebuia să dispară . Dar nu rapid . Merita o moarte lentă și dureroasă . Voiam să o văd … Citește mai mult
Ființa mea cerea răzbunare, strigătul mut voia sa se facă auzit . Stigmatul ce îmi brăzda, nemilos, jumătate din trup, si care, după atâția ani înca durea, voia din nou să sângereze … dar a ELIBERARE . Prin ochii înrosiți si înecați in lacrimi, ce mă priveau fix, revedeam, ca într-o oglindă, filmul zilelor mele … Citește mai mult