Am fost adoptat. Nu mi-am cunoscut niciodată mama adevărată; am vazut-o la un moment dat, dar eram prea mic pentru a-mi putea aminti. Imi iubesc familia adoptiva. Sunt atât de amabili cu mine. Mananc bine, locuiesc într-o casă caldă și confortabilă și pot să stau treaz pana destul de târziu.
Permiteți-mi să vă povestesc foarte repede despre familia mea, mai întâi despre mama. Nu i-am spus niciodată mama; o strig mereu după prenumele ei. Janice. Nu o deranjeaza deloc. Am strigat-o asa dintotdeauna, desi nici nu cred că a observat. Oricum, e o femeie foarte amabilă. Cred că ea este cea care m-a vrut, în primul rând. Uneori îmi pun capul pe ea cand stam la televizor și ea ma mangaie. Este o mama buna.
Apoi este tata. Numele său este Richard, dar niciodată nu m-a prea plăcut prea mult, așa că am inceput strig “tată”, într-o încercare disperată de a-i câștiga afecțiunea. Nu a prea functionat. Cred că, indiferent cum l-aș numi eu, nu ma va iubi niciodată la fel de mult ca pe propriul său copil. Acest lucru este de înțeles, așa că nu am insistat. Cel mai notabil atribut al tatălui este severitatea sa neclintită. Nu ii este frică să-și certe copiii când fac ceva greșit. Am aflat asta înainte să pot folosi toaleta corect. Nu a ezitat să mă pedepsească.
Am si o sora. Emily era la fel micuta când eu am fost adoptat, așa că avem cam aceeași vârstă. Totuși, imi place să mă gândesc la ea ca la sora mea mai mică. Ne-am înțeles de minune mereu. Întotdeauna stăm pana târziu împreună și vorbim. Ei bine, mai mult ea; insa eu intotdeauna o ascult, pentru că o iubesc. Nu aveam dormitoare separate, asa ca mi-am pregătit un patut lângă patul ei. Aici dorm de atunci. E grozav pentru mine pentru că îmi face plăcere să fiu alături de ea și sa simt ca o protejez.
Totul s-a schimbat într-o oribilă noapte de miercuri. Eram acasă tragand un pui de somn, când micuța Emily a deschis ușa din față. Sunetul deschiderii ușii m-a trezit, asa ca am mers pe hol sa o intampin. Atunci mi-am dat seama că era miercuri. Nu m-am priceput niciodată la evidența zilei. De fapt, va voi spune, nu am deloc notiunea timpului. Cu toate acestea, știam că era miercuri, pentru ca Emily tocmai venise acasă de la adunarea grupului de tineri al Bisericii sale. A intrat pe ușa din față și m-a îmbrățișat.
S-a intreptat apoi în camera noastră și am urmat-o. A început să-mi povestească despre ziua ei. Știi… chestii obișnuite pentru adolescente. Dar am ascultat pentru ca ea să se simtă mai bine. După rezumatul ei, mi-a sugerat să ne uitam la televizor, iar eu am acceptat și am sărit pe canapea în timp ce ea se îndrepta spre telecomandă. Ea și-a dat ochii peste cap la imaturitatea mea de frate mai mic și s-a așezat. Ne-am urmărit împreună la televizor până când soarele a apus. Emily era genul de fată care, în loc să urmărească desene animate și telenovele, prefera Discovery, Animal Planet și Natural Geographic. Și mie îmi plac. De fapt, acestea sunt singurele canale care îmi atrag atenția.
Se facuse tarziu, asa ca Janice ne-a atras atentia. „Emily, e trecut de ora de culcare. Opreste televizorul și mergeti in camera voastra.” Emily a oprit programul si s-a ridicat. indreptandu-ne spre dormitor, nu puteam să inlatur sentimentul că ceva nu era în regulă.
Am intrat în camera noastră și Emily a stins lumina. Imediat, am surprins o mișcare cu coada ochiului, la fereastră, dar de îndată ce mi-am redirecționat vederea către locul acela, ceea ce credeam că am vazut dispăruse. Încă am rămas alert. De dragul surorii mele.
M-am așezat acolo în întuneric cu nimic altceva decât cu raza subțire de la stalpul de iluminat de afară. Aș fi putut jura, de nenumărate ori, că am auzit sunete subtile chiar pe fereastră…Fosnete de haine si de frunze, o crenguta rupta… și tot timpul simțeam un miros slab de sudoare și sânge. Am ținut ochii deschiși aproape toată noaptea.
Dupa un timp, sunetele de afară s-au calmat si mirosul mi-a părăsit nasul. Am început să mă simt în largul meu. Pleoapele mi s-au închis.
Deodata, am auzit un zgomot foarte puternic. M-am trezit imediat. “Este cineva in casa!”, am tipat cu adrenalină extremă. “Trezește-te!”, am strigat la Emily. Am fugit în camera părinților mei.
Tata era mort. Sângele lui se revărsa pe pat și pe podea. Langa el era un barbat. S-a întors și m-a văzut, iar atunci l-am văzut si eu. Nu-i voi uita fata niciodata. Ochii lui erau mari si lacomi. Avea o barbă neîngrijită, cu sânge care picura din ea. Hainele îi erau murdare și fața rece. Chiar atunci am observat același miros oribil de sudoare și sânge de mai devreme, dar de data aceasta era copleșitor.
M-a văzut și mi-a rânjit cu un set de dinți galbeni, strâmbi. Am crezut că urma sa ma omoare, dar apoi s-a întors spre ușa băii, complet neperturbat de prezența mea. Eram îngrozit și nu știam ce să fac. Strigam si plangeam. M-am uitat cum a spart usa baii, care era singura protecție a mamei. Am urmărit uciderea ei, neajutorat…
Am auzit apoi ceva. Era țipătul lui Emily, care venea din spatele meu. Monstruozitatea și-a ridicat privirea de la mama și s-a uitat la sora mea mai mică. Eram tulburat. Sora mea s-a întors și a fugit, iar el m-a ocolit și a mers direct după ea. De ce era încă în casă? De ce nu fugise?
Am fugit după amândoi. Mă așteptam ca bărbatul să o omoare, așa cum facuse cu restul familiei, dar m-am înșelat. A apucat-o de braț și a smucit-o. A târât-o prin casă… Strigam cat puteam de tare, sperând și rugându-mă ca cineva să-mi vină în ajutor. Voia sa o ia cu el.
El a trecut iarasi pe lângă mine, tinand-o pe Emily, iar eu am scâncit de groază: „De ce?” El nu a răspuns decât punându-și mâna liberă pe capul meu si spunand „Bun baiat”. Mi-a mai aruncat un rânjet strâmb și foarte rece, nefiresc. Târându-mi sora neputincioasă după el, a deschis usa casei, a iesit afara și a închis-o în spatele lui.
Acum stau în casă, cu părinții mei adoptivi mutilati, tremurând și scâncind de teama si suparare. Nu pot face nimic. Aș face, dacă aș putea, dar nu pot. Aș fugi după ei într-o clipă, dar nu pot… Stau aici, privind ușa de la intrare. Mă uit în jos, spre labele mele. Dacă aș putea deschide ușa…
Poveste adaptata dupa “Doors” scrisa de “aCJohnson “. Povestea este adaptata pe baza licentei CC-BY-SA.