Când eram tânăr, la varsta de 25 de ani, am plecat împreună cu trei prieteni în Statele Unite în excursie. Noi am vrut sa stam în pădure cu cortul într-un loc cât mai pustiu. Am găsit un loc departe de civilizație cum voiam noi.
Am întrebat un bătrân care pescuia la marginea pădurii în rau dacă se poate campa în pădure. A spus ca se poate campa și este o pădure liniștită fara prea multe animale sălbatice și pericole, însă să nu ne afundam în pădure dincolo de luminisul unde sunt 10 brazi unul lângă altul în linie deoarece putem deveni victimele vânătorilor de capete.
Noi am luat totul ca pe o gluma și ne-am afundat foarte adanc în pădure. Am montat corturile și totul părea în regula. Râdeam în hohote când ne aminteam despre vânătorii de capete.
Seara am făcut un foc mare ca să gătim cârnați. Andrei și Tiberiu au mers sa mai aduca lemne pentru foc puțin mai încolo și sa mai exploreze zona. Eu și Marius am rămas langa foc.
Ne-am îngrijorat în momentul în care cei doi nu se mai întorceau. Marius a spus ca probabil cutreiera pădurea și explorează.
La un moment dat a apărut Tiberiu plin de sânge. Repeta speriat ca l-au decapitat. Apoi a leșinat în fata noastră. Am încercat sa sunam la ambulanta dar nu era semnal nici pentru asta.
L-am luat amândoi pe sus și am hotărât sa mergem spre ieșirea din pădure însă cineva a pus un gard din sarma ghimpata foarte înalt și nu se mai putea trece dincolo de luminisul în care eram noi.
Atunci din spate am auzit urlete de lupta. Veneau trei bărbați cu topoare și săbii în mana. Erau pictați pe corp cu vopsea și aveau pe ei un fel de fuste din frunze.
Am luat-o la fuga iar pe Tiberiu l-am lăsat acolo neavând ce face. Am alergat iar ei ne urmăreau. Am ajuns într-un loc cu 10 corturi mari. În jurul lor erau pari de lemn în care erau înfipte capete umane ce păreau împăiate.
Bărbații aveau la gat coliere ce păreau făcute din dinti. Pe jos statea capul lui Andrei prietenul nostru, iar langa el o femeie în vârstă care îl golea de tot ce avea în interior.
Bărbații ne-au prins din urma și ne loveau cu armele, iar noi le evitam pe cât posibil. Marius a fost lovit în cap și a căzut lat. Eu am reușit ca prin minune sa iau toporul din mana unuia din ei și sa îl lovesc in umăr. Apoi am luat-o la fuga pana la gardul de sarma ghimpata. Mi-am provocat răni și tăieturi adânci dar am reușit sa trec de el.
Am ajuns cu greu la marginea pădurii unde am dat de acel batran care acum gătea peste pe grătar. M-a ajutat și a sunat la 112. Am spus totul politiei iar ei au investigat pădurea.
Au găsit toate corturile și capetele acolo, dar criminalii erau de negăsit. Doar femeia aceea mai era acolo așezată pe o buturuga de lemn. Ea era surdomuta asa ca politia nu a aflat nimic de la ea.
Cadavrele decapitate erau îngropate într-o groapa mare puțin mai încolo.
Întrebarea mea este de unde știa bătrânul de vânătorii de capete. Acel batran a plecat din tara următoarea zi și nu a mai fost găsit.
De atunci viata mea s-a liniștit, asta pana în ziua în care m-am întors de la lucru și am găsit capul cainelui meu înfipt într-un cuțit pe masa din bucătărie. Acolo pe masa scria cu sânge: *Vrem capul tău*.
Polița nu a găsit nimic și au dat vina pe cineva care îmi știa povestea și a vrut sa ma sperie, dar eu când merg prin oraș vad oameni pictați ascunși după colturi care ma privesc. Nu știu ce sa fac. Știu ca orice as face, la un moment dat, ma vor gasi.
Poveste de groaza scrisa de: Cufărul cu enigme