Mă numesc Arthur Brown și am locuit în Marea Britanie de când mă știu, dar m-am îndrăgostit de o femeie frumoasă pe nume Nicoleta Trifa. Avea ochi căprui sticloși, buze mari și frumoase și un corp de zeiță. Așa am ajuns eu în România. Mi-a luat aproape jumătate de an să învăț puțină română, dar mă descurcam. În scurt timp m-am căsătorit cu Nicoleta, frumoasa mea nevastă.
Am decis să ne mutăm într-un apartament un pic mai mare, având în vedere că urma să avem un copil, ceea ce ne bucura nespus de mult pe amândoi.
Din păcate, în luna decembrie, cât eu eram la muncă, am primit un telefon urgent de la spital anunțându-mă că soția mea a avut un accident de mașină. Eram șocat pe atunci, acum sunt doar plictisit, presupun. Țin minte cum tremuram în timp ce mergeam spre mașină, iar mână se comporta precum o gelatină când țineam mâna pe volan.
Atunci când am ajuns la spital și mi-am văzut soția iubită întinsă în pat, parcă mi-am văzut toată viața în fața ochilor. M-am așezat lângă ea și i-am luat mâna ei micuță într-a mea, apoi am sărutat-o de câteva ori. Tresar de fiecare dată când îmi aduc aminte de cât de rece era pielea ei și culoarea aceea mov-albăstruie ca de cadavru.
În fine, trecuseră câteva luni, iar noi doi nu ne puteam obișnui cu gândul că a pierdut sarcina. Aceasta parcă a intrat într-o depresie sau a înebunit, nu știam sigur ce să fac. Mereu dădea vina pe mine că a pierdut copilul, uneori chiar îndrăznea să arunce cu farfurii în mine.
Timpul iarăși a trecut, iar într-o dimineață, când eu făceam cafeaua la aragaz, am putut să o aud cum a intrat în bucătărie. M-am întors spre ea pregătit să îi urez o dimineață bună, dar cuvintele mi-au rămas blocate în gât.
Avea din nou pielea vânătă, iar ochii ei erau complet dați peste cap. Dinspre ea se putea simți mirosul de carne putrezită. M-am apropiat de ea, cu mâna la nas, și am încercat să pun mâna pe ea, dar imediat ce am făcut contact cu ea, pilea a început să îi cadă, iar ea a zbierat „Uite ce mi-ai făcut!”. De aici nu mai țin minte nimic clar, dar știu sigur că am văzut cum ochii ei au devenit roșii, iar o grămadă de sânge a început să îi iasă prin pielea rămasă pe corpul ei.
Acum zac într-un colț de cameră negru și ascult zbieretele înfundate ale sufletelor care erau torturate. Sincer, nu îmi imaginam că așa arată Iadul.
Poveste de groaza scrisa de: KB20