Era o noapte ploioasă și rece, iar străzile erau pustii. Eu, un scriitor în căutarea inspirației, m-am gândit să iau o cameră la un hotel de pe marginea orașului. Am călătorit mult în ultimele luni și am stat în multe hoteluri, dar acesta părea diferit. Hotelul era vechi și decadent, cu o atmosferă înspăimântătoare și oameni care se uitau ciudat la mine. Cu toate acestea, am plătit pentru camera și am mers să mă odihnesc.
Camera mea se afla la etajul trei și avea numărul 13, ceea ce m-a făcut să râd. M-am întrebat dacă aceasta este o glumă din partea proprietarului hotelului sau pur și simplu o coincidență nefericită. Camera a fost vechi și prăfuită, dar cel puțin părea curată. Am petrecut primele ore ale nopții scriind, iar trecuse deja de miezul nopții. Am decis să mă odihnesc și am adormit rapid.
Însă, în mijlocul nopții, am fost trezit de un zgomot. A fost o lovitură puternică, care părea să vină din interiorul camerei. Am deschis ochii și am auzit un geamăt ciudat. A fost înspăimântător, dar am presupus că a fost doar un vis și am încercat să adorm din nou. Cu toate acestea, în câteva minute, am auzit sunetul din nou, de data aceasta mult mai puternic. Am deschis ochii și am văzut că ușa era deschisă, deși eram sigur că am închis-o înainte de a adormi.
M-am dat jos din pat și am mers să închid ușa, dar am simțit o prezență în cameră. Am privit în jur și am realizat că întunericul se adâncise și că pereții deveniseră mult mai întunecați decât înainte. Auzul mi-a fost afectat și am simțit că cineva sau ceva se apropia de mine. Am încercat să aprind lumina, dar nu a funcționat. În schimb, am auzit un râs înspăimântător, care venea dintr-un colț întunecat al camerei.
În acel moment, mi-am dat seama că era o cameră blestemată și am simțit frica parcă mă înecă. Am încercat să fug, dar am simțit că cineva sau ceva mă ținea în loc. Am început să strig după ajutor, dar vocea mea era îngrozitor de slabă și inaudibilă. Am simțit că mă sufoc și am realizat că ceva mă ataca. Într-un final, am reușit să mă eliberez și am fugit din cameră, coborând scarile în grabă. În timp ce fugeam, am simțit că cineva sau ceva mă urmărea, dar nu am îndrăznit să mă uit în spate.
Am ajuns la recepție și am strigat după ajutor, dar recepționerul nu părea să mă audă sau să mă vadă. M-am uitat în jur și am văzut că hotelul era acum mult mai întunecat și mai înspăimântător decât înainte. Am realizat că eram prins într-un coșmar din care nu puteam scăpa.
Cu inima palpitând, am fugit afară, dar ploaia torențială și frigul m-au făcut să îmi pierd orice speranță de a scăpa. În acel moment, am realizat că hotelul era blestemat și că trebuia să lupt pentru a supraviețui. Am așteptat până când ploaia s-a oprit și m-am întors în hotel, hotărât să găsesc o cale de a învinge blestemul.
Dar, pe măsură ce am intrat înapoi în hotel, am realizat că nu mai era nimic acolo. Hotelul era acum pustiu și abandonat, iar toate ușile și ferestrele erau blocate. Am realizat că am fost prins într-un vis urât și că niciodată nu am părăsit camera mea.
În acel moment, mi-am dat seama că trebuie să lupt împotriva fricii și să găsesc o cale de a ieși din coșmarul meu. Am început să îmi controlez respirația și să mă concentrez asupra realității. După câteva minute, am reușit să mă trezesc din vis și să îmi dau seama că totul a fost doar un coșmar înfiorător. Am realizat că trebuie să găsesc inspirație în altă parte și că hotelul blestemat nu era locul potrivit pentru mine.