Catre: MariaC@yahoo.com
Subiect: Maria, nu sterge, te rog să citesti acest mesaj!
Știu că mă urăști, dar eram cele mai bune prietene odată și am nevoie să citești asta. Am probleme serioase și nu pot face nimic, dar am nevoie să citești asta pentru a înțelege.
Știu că nu am mai vorbit de la semifinale. E mult de atunci, iar ceea ce ți s-a întâmplat nu a fost vina mea. Cel puțin, nu a fost în întregime vina mea. Știu că toată lumea crede că eu am fost, dar nu aș face niciodată nimic ca să te rănesc.
O sa sune nebunesc, dar trebuie să-ti spun asta.
Totul a început când eram în clasa a VIII-a. Era noaptea dinaintea competiției Crystal Classic. Eram acasă și nu puteam dormi, pentru că eram atât de emotionata să concurez. Ei bine, am aprins calculatorul; pur și simplu navigam pe internet, dar nu mă puteam concentra pe nimic, stăteam acolo, așa că mi-am căutat numele pe Google.
Nu ar fi trebuit să fac asta, Maria. Initial, am gasit lucruri obișnuite; apoi am găsit un link către o pagină Wikipedia despre mine.
Am crezut că fanclubul nostru sau tatăl meu au facut-o. Erau scrise câteva informatii de bază despre patinaj, în ce oraș trăiam, insa un lucru m-a bulversat. Scria că am câștigat Crystal Classic din acel an.
Am râs, m-am gândit sigur că cineva o scrisese doar pentru a mă încuraja.
Când am câștigat competiția a doua zi, am fost atât de fericita. Aceasta fusese prima competiție pe care o castigasem vreodată și m-am simțit atât de bine. Imi amintesc cât de mult am muncit după aceea. Părinții mei l-au angajat pe Serghei să mă antreneze.
Incepusem ca imi verific pagina înainte de fiecare competiție și intotdeauna imi arata locul pe care urma sa fiu plasata. Scria că voi câștiga regionalele la 15 ani și totul s-a împlinit. După aceea, Serghei mi-a convins mama și tatăl că aveam sanse reale la Jocurile Olimpice, iar atunci m-au retras de la școală.
Patinam în fiecare zi, dar pur și simplu nu progresam, așa cum spunea Sergei că trebuia. Munceam atât de mult și patinam bine, dar totuși Serghei spunea că nu sunt suficient de buna.
Apropiindu-se data competitiei, nu mă puteam gândi decat la câștig, așa că am făcut ceva ce nu ar fi trebuit sa fac. Toată lumea spunea că tu ești favorita și am simțit că deja pierdusem competiția, așa că am făcut un cont Wikipedia și am încercat să-mi actualizez pagina pentru a scrie ca urmeaza sa fiu câștigătoarea.
După ce am încercat să actualizez pagina, am verificat-o și scris era doar „Anna Petrova este o egoistă care va obține ceea ce merită”.
M-am demoralizat. De aceea am arătat atât de îngrozitor a doua zi. Eram năucita. Îmi amintesc că-ți urmăream numarul și ți-am văzut lama patinei rupand-se și următorul lucru pe care îl știu e ca eram la pământ și fața mea era acoperită de sânge de la patina care-mi zburase in fata. Mi-au spus că este vina mea si ca eu iti umblasem la patine inaintea numarului, pentru a te sabota. Maria, nu ți-am făcut nimic, patinele nu fusesera in posesia mea. Voiam să câștig, dar nu aș fi facut nimic ca să te rănesc.
Când mi-au spus că mi se interzisese participarea la orice altă competiție, toată lumea a spus că era ceea ce meritam. Nimeni nu a cerut partea mea de poveste.
Cred că ai auzit că Serghei m-a lăsat după aceea. Nimeni nu a mai vorbit cu mine.
Știi cum e să fii dispretuita de toată lumea? Și apoi pagina s-a înrăutățit. Oricând o verificam, spunea lucruri oribile despre mine. Nu-ti pot spune nici macar jumătate din ele, limbajul era odios. Plângeam de fiecare dată când le citeam, dar nu mă puteam opri din verificare. Știam că trebuie să fac ceva, așa că am făcut o reclamație la Wikipedia. Am încercat chiar să-i sun, dar toti de acolo au pretins că nu știu nimic despre pagină.
Eram singură acasă în acea vineri seară și am decis să verific daca fusese data jos. Pagina era încă acolo, doar că de data aceasta scria: „Anna Petrova este o mica orfana jalnica”.
M-am speriat. Îmi tot sunam părinții pentru a-i avertiza, dar de fiecare dată când sunam, tot ce auzeam era un râs oribil de la celălalt capăt. Cred că i-am sunat de o sută de ori până cand n-am mai putut să ascult sunetul râsului.
Eram atât de devastată. Înainte de incidentm, eram atât de ocupata să mă antrenez toată ziua și să fac școala, incat nu mi-am dat seama niciodată cât de singura fusesem tot timpul. Știu că ai încercat să-mi întinzi mâna, dar eram atât de deprimată și furioasă încât te-am refuzat.
Odată ce am împlinit 18 ani, am venit în Elveția. Trebuia să mă reinventez. Nu a trecut decat un an și simt că tot ce s-a întâmplat a fost cu mult timp în urmă.
Iti scriu acum dintr-un hotel vechi de lângă Praga. Mâine fac o audiție pentru Ice Circus. Chiar imi doresc postul. Asta seară m-am simțit foarte emotionata și dintr-un obicei vechi, mi-am verificat pagina pentru a vedea dacă mâine primesc slujba. Imi este greu sa reproduc…Tot ce scrie este „Anna Petrova a murit fără niciun prieten și singură”. Are data de maine listată ca fiind data morții mele.
Plâng în hohote, abia pot să-ti scriu asta. Am vrut doar să știi adevărul. Te rog să mă crezi. Am atașat o captură de ecran a paginii, astfel încât să mă crezi. Totul este acolo, așa cum ti-am spus. Nu știu ce să fac. Nu cunosc pe nimeni aici și nimeni nu vorbește engleza. Tot reîmprospătez pagina.
Se simte ca o eternitate, o tot reimprospatez, dar nimic nu se schimba… Aștept miezul nopții. Nu știu ce să fac, m-am închis în camera. Mai sunt doar câteva minute până la miezul nopții. Sunt epuizata, dar nu mă pot opri. Mi-e frica si nu pot inchide computerul pana nu aflu ce va urma. Contiui s-o reimprospatez…
Poveste adaptata dupa “Annora Petrova“. Povestea este preluata pe baza licentei CC-BY-SA.