Partea I Stau în această casă de ceva timp. Am crescut aici, așa că știu fiecare colt din ea. Părinții mei s-au mutat cu puțin timp în urmă, lăsându-mă aici să am grijă de loc, presupun. Nu mi-au spus nimic. Pur și simplu și-au împachetat lucrurile și au plecat. Cred că o închiriază din când … Citește mai mult
Te-ai uitat vreodată în oglindă mai mult timp? Pare ciudat, știu, dar sunt sigur că ai vrut macar sa incerci. Dacă stai în picioare, în tăcere, uitându-te doar în ochii tăi din oglinda suficient de mult timp, vei avea acest…sentiment. Daca ai făcut-o, știi despre ce vorbesc. Este greu să dai o definiție a sentimentului, … Citește mai mult
Viziunea mi-e încețoșată și întunecată când deschid ochii. Simt o presiune imensă în cap si îmi dau seama că sunt agățat cu susul în jos. Pe măsură ce claritatea viziunii mele revine, observ că incaperea în care mă aflu îmi este complet necunoscută. Pare un subsol întunecat, vechi și decrepit dintr-o casă abandonată. Lemn putrezit, … Citește mai mult
Următorul pasaj este preluat din jurnalul doctorului Simon Hughes 4 octombrie 1982 Elementul nebuniei tinde să fie subiectiv în societatea modernă. Devine o ironie paradoxală atunci când încercarea de a înțelege ceea ce nu poate fi explicat te duce într-o nebunie fără atenuare. Acest lucru rezumă practic soarta mea. După ceea ce am văzut, nici … Citește mai mult
Era o marionetă, cred. Avea un cap mare, fața era din cauciuc încrețit, de culoarea pielii. Ochii erau gigantici, scosi din orbite, albi, cu pupile roșii. Părul era negru, incalcit, făcut dintr-o substanță dură. Dinții erau gigantici, de un alb pur. Maxilarele puteau fi miscate individual. Corpul și membrele erau din lemn, pictate pentru a … Citește mai mult