În viață avem parte de multe momente care ne pot influența perspectiva. De la a mânca un fel de mâncare, la a te lovi cu degetul mic de masa aceea nenorocită. Dar credeți-mă, nici unul nu se compară cu momentul în care ucizi pe cineva.
La început există un semn de întrebare, dacă ceea ce faci este bine sau nu, dacă vor fi consecințe sau nu. În cele din urmă, tragi aer în piept, iei cel mai ascuțit cuțit pe care îl ai și începi să planifici. Nu trebuie să te grăbești când faci așa ceva, trebuie să iei în calcul multe detalii.
Dacă o faci din grabă, atunci îmi pare rău, dar ai eșuat. Trebuie să îți cunoști victima, punctele ei vulnerabile, pasiunile, trecutul, într-un cuvânt, totul. Apoi o chemi să vă vedeți într-un loc unde știi că nu vor exista martori care să îți strice distracția. Trebuie să ajungi înaintea victimei, ca să nu existe momentul de a da înapoi. Este foarte important și momentul în care o chemi să vă întâlniți.
Nu îl poți chema la miezul nopții, pentru că, să fim serioși, cine dracu se dă jos din pat la ora aia? Undeva pe la 9:30 sau 10 este bine. Îi poți chema și dimineața, dar asta este deja pentru profesioniști. În fine, ce vreau să spun este că trebuie să aștepti momentul oportun. În momentul când ajunge, nu trebuie să aștepti, că în felul ăsta, riști să nu îl mai poți ucide.
Cu cât mai puține cuvinte cu atât mai bine. Trebuie să te apropii mult de ea, ca să fii sigur că nu ratezi lovitura principală. Cel mai bun loc, după părerea mea, unde îl poți prinde este gâtul. Când ești suficient de aproape, îți scoți cuțitul aflat la spate și îi dai o singură lovitură, ca să îl slăbești de puteri.
Când îi înfigi acel cuțit în gât, este un sentiment minunat, să vezi cum sângele cald și limpede se scurge pe cuțit, apoi pe mâna ta. Îl vezi cum își pune mâna pe gât din instinct, în speranța lui că poate opri sângerarea, iar tu râzi de încercarea lui. Apoi încet încet se prăbușește, cu ochii ațintiți spre cer, pentru că nu are posibilitatea să îi închidă.
Îl vezi că încearcă să vorbească, dar tot ce poate scoate pe gură este sângele lui roșu și strălucitor în lumina lunii. Apoi începi să îi lovești pieptul, ca să îți satisfaci pofta de sânge. Din greșeală, în toate acele lovituri, din cauza sângelui de pe mâner, îți alunecă și îți faci singur o tăietură pe podul palmei.
Vezi cum sângele tău se scurge și se combină cu sângele victimei. În momentul ăla trebuie să știi că este de ajuns. Sau poți să îl jupoi de piele, dar crede-mă, este foarte complicat, așa că mai bine te abții. După ce vezi că nu mai mișcă, este decizia ta dacă vrei să îl lași acolo sau să îl ascunzi. Îți sugerez ca la început să îl lași unde l-ai ucis.
Viitoarele victime le poți ascunde unde consideri tu că este mai bine. Și eu am decis să îl las acolo. Totuși, încearcă să nu lași urme, ca poliția să nu te ia de acasă în prezența familiei. Următoarele crime vor fi mai detaliate, dar din păcate nu am timp să îți mai spun.
Acesta este mesajul meu pentru tine, viitor criminal, asta este moștenirea pe care ți-o las, acum când mă aflu pe scaunul electric. Ai grijă de tine, oriunde te-ai afla în momentul ăsta. La revedere, lume bună.
