Umbra nopții se așternea ca o mantie grea peste Castelul Bran, o cetate veche ce se ridica amenințător deasupra orașului cu același nume. Turnurile sale înalte se înălțau spre cerul plumburiu, ca niște degete scheletice ce implorau spre tărâmul umbrelor. Legenda șoptea că era bântuit de spiritul Fantomei Albe, o domniță nemiloasă ce își găsise … Citește mai mult
Cândva, în timpul celei de-a treia nopți consecutive petrecute îngrămădit deasupra toaletei, cu interiorul tremurând în timp ce vărsăm, aparent, tot ce mâncasem vreodată, îmi dau seama ce se întâmplă: el încearcă să mă otrăvească. Totul este atât de elegant, atât de perfect, atât de clar, încât aproape că râd, dar un alt baraj de … Citește mai mult
Când m-am trezit, am simțit doar o sete crescândă în interiorul corpului meu deshidratat. Mi-am lins buzele arse și am ieșit din pături, corpul meu lovit brusc de aerul rece cusut în întunericul apăsător din fața mea. Am tremurat pe măsură ce am acceptat cu reticență temperatura rece și m-am îndreptat spre ușă, tresărind la … Citește mai mult
Noaptea își arunca vălul negru peste Munții Apuseni, învăluind pădurile adânci în tăcere și mister. Vântul șuiera printre ramurile copacilor bătrâni, ca un bocet al naturii ce ascundea secrete întunecate. În inima munților, un sat din Apuseni dormea neștiutor, cu casele sale cuibărite la poalele muntelui, ca niște oițe speriate sub aripa unui cioban uriaș. … Citește mai mult
Noaptea își arunca mantia neagră peste micul sat Humulești, stingând ultimele lumini și învăluind totul în tăcere. Vântul șuiera printre ramurile copacilor bătrâni, ca niște șoapte lugubre ale unor suflete pierdute. Pe o stradă părăsită, o casă veche se înălța impunătoare din întuneric, o relicvă a timpului uitat. Ferestrele sale ca niște ochi goi priveau … Citește mai mult