Ochii lui de un albastru ireal pareau de sticla. Nici un sentiment nimic nu il putea trada in momentul de fata. Se lupta cu proprii sai demoni singur fara sa dea semne ca are nevoie de ajutor. Nu ii placea cand cineva isi baga nasul in treburile lui. Fiecare noapte lua vieti nevinovate pentru a putea sa se linisteasca. In fiecare zi era in pericol. Politia, o veche prietena ce acum vrea sa il omoare si fratele sau care il ura cel mai mult pentru ce ii facuse.
Zilele treceau ochii ii deveneau fara viata. Toti credeau ca era un caz pierdut de care nimeni nu putea sa se ocupe. Nu putea fi prins si daca era in tot aceasi zi in tot aceasi noapte evada fara vreo problema. Era ca lupul singuratic. Nu iubea cand trebuia sa vaneze cu cineva vieti nevinovate. Ii place sa aiba totul pentru el. Sa savureze mai mult strigatele disperate a victimelor sale. Inima lui era pe cale de a se distruge. A construit ziduri ca sa nu poti ajunge la el sa nu il cunosti cu adevarat. Zidurile deveneau din ce in ce mai groase de parca un pericol o sa se iveasca. Mereu urma rutina lui zilnica cateodata era stricata de politisti dar revenea inapoi repede. Tot acelasi om doar ca schimbat.
Oameni se schimba de vor sau nu vor si faptul acesta nu poate fi negat . Singuratatea il inghitise intr-un vid in care era doar el. Noptile mereu se gandea ce a facut pana acum. Mereu credea ca cand omoara oameni o sa se duca intr-un loc mai bun astfel scapandui de un chin dar unii nu vroiau sa paraseasca viata atat de devreme . Il implorau , plangeau dar totusi el nu ii asculta. Se pierduse in vidul pustiu si nu mai poate sa se gaseasca. Tot ce face e in zadar. A trait pe regulile altora dar acum isi construieste propiul imperiu din regulile lui pe care il conduce singur fara un ajutor…
Poveste de groaza scrisa de: Corina