Toți am rămas fără cuvinte.
În mintea mea existau o mulțime de întrebări.
Domnul Mateescu lucra, de fapt, pentru Pedro?
Era un trădător al organizației?
Urma să ne omoare și pe noi?
Mateescu ne-a explicat că Florin Stamate fusese un soldat credincios, dar că trebuia sacrificat pentru ca proiectul de distrugere a Dimensiunii Rock să poată continua.
Închiderea portalului era, spunea el, mai importantă decât orice.
Eu trebuia să-mi duc misiunea până la capăt și să păstrez încrederea lui Pedro.
I-am trimis un mesaj lui Pedro și i-am spus că Florin era mort.
Răspunsul lui a venit imediat.
Voia să-i duc capul la spital.
Unul dintre membrii organizației a îndeplinit cererea lui Pedro, iar eu am transportat ceea ce ceruse într-un sac.
Nu-mi venea să cred.
Cu puțin timp în urmă eram doar un om lefter, cu datorii la bănci.
Acum transportam părți din cadavre pentru un om care experimenta pe oameni și conducea o altă dimensiune.
Tudor mi-a spus că, în organizația lor, trebuia uneori să-ți pui chiar și viața în joc.
Totuși, nici el nu credea că Florin merita să moară. Considera că ar fi trebuit să existe o altă soluție.
Dar nimeni nu îndrăznea să-l contrazică pe domnul Mateescu.
M-am întors la spital.
Pedro a fost mulțumit.
Mi-a spus că, pentru că demonstrasem că sunt un om de încredere și un soldat credincios, îmi achitase toate datoriile la bănci.
Era a doua oară în aceeași zi când auzeam expresia „soldat credincios”.
Pedro le-a ordonat medicilor să conserve capul în ferizon și să-l folosească pentru a crea un nou specimen pentru grădina zoologică.
Apoi mi-a spus că urma să-l însoțesc din nou în Dimensiunea Rock.
Avea o treabă pentru mine.
Pentru o clipă m-am gândit că descoperise trădarea.
Poate intenționa să mă lase acolo, hrană pentru creaturile sale.
Din fericire, nu era cazul.
Am deschis portalul folosind aceeași piatră ca prima dată.
În Dimensiunea Rock ne-a întâmpinat un bărbat care părea să aibă în jur de 70 de ani. Mai avea doar câteva fire de păr alb, iar ochii săi aveau o culoare albastră atât de ciudată încât păreau făcuți din sticlă.
Fața îi era acoperită de diferite deformări.
Acesta era savantul Cicotiru.
Pedro mi-a explicat care era misiunea mea.
Trebuia să iau un camion încărcat cu cadavre și să merg până la pădure pentru a hrăni creaturile.
Mi-a legat de mână o amuletă cu o piatră verde și lucioasă.
— Cât timp o porți, nu te vor ataca.
Când eram lângă Pedro, creaturile nu-mi făceau nimic. Dacă m-ar fi găsit singur, însă, lucrurile ar fi stat cu totul altfel.
Am condus camionul până la marginea pădurii.
În remorcă se aflau zeci de cadavre umane.
La scurt timp după ce am deschis-o, din pădure au apărut zece creaturi.
Două dintre ele aveau aproape cinci metri înălțime și trupurile complet deformate. Nu aveau gură, ochi sau nas. În mijlocul feței exista doar o deschizătură rotundă, din care apărea și dispărea un șarpe negru.
O altă creatură semăna cu un crocodil umanoid de aproape trei metri.
Două păreau niște vârcolaci cu trupurile deformate.
Alte două semănau cu rechini umanoizi.
Ultimele trei aveau doar aproximativ jumătate de metru înălțime, însă aveau dinți extrem de ascuțiți și excrescențe pe piele care semănau cu niște lame.
Creaturile s-au năpustit asupra încărcăturii.
În aproximativ cinci minute nu mai rămăsese nimic.
Au dispărut apoi în pădure.
Am rămas lângă camion câteva minute, încercând să-mi revin, apoi m-am întors spre complex.
Toți ceilalți erau ocupați cu un experiment.
Am profitat de ocazie și am intrat din nou în camera cu scuturile energetice.
Am luat încă un borcan.
De data aceasta am observat și câteva obiecte ciudate din metal, asemănătoare unor fluiere.
Am luat unul și l-am ascuns în buzunar.
Apoi am ieșit și l-am așteptat pe Pedro.
L-am auzit pe savantul Cicotiru spunându-i că avea nevoie urgent de sânge proaspăt pentru un ser.
Pedro i-a răspuns că îi va face rost imediat ce se întorcea în lumea noastră.
Am trecut din nou prin portal.
M-am dus direct la baza organizației și le-am povestit tot.
Domnul Mateescu nu știa ce putere avea fluierul, dar mi-a spus că urma să fie analizat în laborator.
În schimb, era foarte interesat de scuturile energetice.
Mi-a spus că trebuia să încerc să mai aduc câteva, deoarece organizația intenționa să creeze o biomasă energetică suficient de puternică pentru a distruge Dimensiunea Rock.
Nu doar să închidă portalul.
Să șteargă întreaga dimensiune din univers.
După discuție m-am întors la spital.
Când am intrat pe unul dintre holuri, m-am oprit.
Un cadavru zăcea pe podea.
L-am recunoscut imediat.
Era Paul Dincă.
Unul dintre membrii organizației.
Va urma…
Poveste de ficțiune. Scrisă de Cufărul cu Enigme și adaptată editorial de Creepypasta România.
