Dorința mea de a vedea Dimensiunea Rock devenise atât de mare încât am hotărât să duc la capăt încă două misiuni, indiferent ce urma să-mi ceară Pedro.
Noua țintă era o femeie pe nume Nicoleta Bozoi.
Pedro mi-a spus că era o femeie din trecutul lui, care știa prea multe despre spital și trebuia eliminată.
Am prins-o într-o seară, pe o stradă întunecată, și am adormit-o cu un pistol cu tranchilizant.
Am dus-o la Pedro.
El le-a ordonat medicilor să-i conserve corpul în ferizon și să o păstreze pentru experimente viitoare.
Îmi părea rău pentru ceea ce făcusem, dar eram prea nerăbdător să văd Dimensiunea Rock.
Apoi am primit următoarea misiune.
De data aceasta trebuia să ucid 15 copii cu vârste cuprinse între cinci și zece ani și să le transport trupurile la spital.
Asta chiar nu puteam face.
Una era să răpesc pe cineva.
Alta era să omor 15 copii nevinovați.
Andrei mi-a amintit din nou că, dacă mă opuneam, Pedro mă putea transforma chiar pe mine într-unul dintre experimentele sale.
Atunci mi-am amintit de Tudor.
Era un prieten mai vechi care lucra pentru o organizație secretă ce investiga fenomene paranormale și situații prea periculoase pentru poliție.
I-am povestit tot.
Tudor mi-a spus că ființele din Dimensiunea Rock nu puteau fi ucise cu arme obișnuite, dar portalul către dimensiunea lor putea fi închis cu ajutorul unui „scut energetic” provenit chiar de acolo.
Aceeași energie era folosită și la crearea creaturilor.
Tudor m-a ajutat și cu misiunea cerută de Pedro. Mi-a oferit 15 trupuri ale unor copii deja decedați, pe care le-am transportat la spital în loc să ucid eu alte victime.
Trebuia să continui să par loial.
Era singura modalitate prin care puteam intra în Dimensiunea Rock.
Pedro mi-a spus că făcusem o treabă foarte bună până atunci și că, drept răsplată, îmi va permite să văd dimensiunea.
M-a condus într-o sală aflată în subsolul spitalului.
A scos din buzunar o piatră ciudată și foarte strălucitoare, pe care a aruncat-o în aer.
În fața noastră s-a deschis un portal albastru.
Am trecut prin el.
În partea cealaltă se afla o lume plină de creaturi atât de monstruoase încât nici măcar filmele nu m-ar fi putut pregăti pentru ceea ce vedeam.
Pedro mi-a spus să explorez zona cât timp el urma să facă un experiment în laborator împreună cu savantul Cicotiru.
Am profitat de ocazie.
Am intrat pe ascuns în laborator și am găsit o cameră pe a cărei ușă scria:
SCUTURI ENERGETICE
Înăuntru se afla o masă plină cu borcane care conțineau o materie albă, luminoasă.
Am luat unul dintre ele și l-am ascuns cât am putut de bine.
După ce am ieșit din Dimensiunea Rock și m-am întors în oraș, m-am întâlnit imediat cu Tudor.
I-am arătat borcanul.
Mi-a confirmat că era un scut energetic.
Portalul putea fi închis doar dacă acționam simultan din ambele lumi. Eu trebuia să-l închid din interiorul Dimensiunii Rock, iar Tudor urma să acționeze din lumea noastră.
Pentru ca eu să nu rămân blocat acolo, urma să-mi atașeze un teleportor spațial.
Mai întâi trebuia să împartă energia din borcan în două.
Apoi urma să acționăm.
Va urma…
Poveste de ficțiune. Scrisă de Cufărul cu Enigme și adaptată editorial de Creepypasta România.
