“DELIRIUM – Evadarea din azilul ororilor – “

n

” Cu pasi marunti si nesiguri ma indepartam de locul unde ani la rand imi petrecusem zilele… Incercam sa zaresc prin ceata densa care inconjura totul,dar ochii nu voiau sa ma asculte. Tamplele si corpul ma ardeau si ma dureau ingrozitor,iar mintea mea nu reactiona in niciun fel. Eram ca un mort-viu ratacind pe o … Citește mai mult

DELIRIUM – Crima din subconștient – partea III

acf c

  ” Nu te voi elibera niciodată ! Niciodată ! Vei agoniza până la moarte ! ” , strigam în timp ce îi țineam capul între palme si o priveam în ochi . Acea formă umană trebuia să dispară . Dar nu rapid . Merita o moarte lentă și dureroasă . Voiam să o văd … Citește mai mult

” DELIRIUM – Crima din subconștient – partea II”

abandonment abandoned windowing

Ființa mea cerea răzbunare, strigătul mut voia sa se facă auzit . Stigmatul ce îmi brăzda, nemilos, jumătate din trup, si care, după atâția ani înca durea, voia din nou să sângereze … dar a ELIBERARE . Prin ochii înrosiți si înecați in lacrimi, ce mă priveau fix, revedeam, ca într-o oglindă, filmul zilelor mele … Citește mai mult

” DELIRIUM – Crima din subconstient – partea I”

bddfcfd z

        Nu îmi mai aduc aminte, exact, cum a început totul si cum am ajuns atât de departe. Stiu doar ca, din acel moment, am uitat ce înseamnă mila si compasiunea, am scos din fiinta mea orice urma de bunatate . Voiam sa devin un monstru fara sentimente . De ce așa … Citește mai mult

” DELIRIUM – Crima din subconștient – ” partea IV

o

  O priveam cu dispreț , nu merita să mai fie în viață … … Priveam acea formă umană ce stătea, ghemuită, în fața mea . Îi ascultam oftatul si gemetele dureroase și îi urmăream corpul cum tresare la fiecare suspin . ” Oare cum a putut să îmi facă atât de mult rău ? … Citește mai mult